ICCJ. Decizia nr. 920/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 920/2009
Dosar nr. 6273/86/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 69 din 12 mai 2008 a respins, ca prematură, cererea formulată de M.N., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe – Consulatul General al României la Cernăuţi, având ca obiect acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 290/2003 privind acordarea despăgubirilor sau compensaţiilor cetăţenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris, la 10 februarie 1947.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 5 din acest act normativ, reclamantul avea obligaţia să formuleze o cerere în acest sens comisiei constituite, în acest scop, în cadrul prefecturilor, comisie ale cărei hotărâri pot fi contestate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi, ulterior în instanţă.
Cum reclamantul nu a făcut dovada respectării procedurii administrative prealabile prevăzute de Legea nr. 290/2003, iar petiţia adresată Consulatului Român din Cernăuţi, la data de 23 iunie 2007, nu poate fi calificată ca atare, instanţa a apreciat că cererea acestuia este prematur formulată, invocând în acest sens şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.N., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurentul-reclamant a formulat acţiunea în temeiul Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa.
Potrivit art. 5 din această lege recurentul-reclamant trebuia să formuleze o cerere pentru acordarea acestor drepturi, la comisia constituită la nivelul prefecturii. Comisia urma să emită o hotărâre care se contesta la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi abia ulterior la instanţa competentă.
Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă fără putinţă de tăgadă că recurentul nu a îndeplinit condiţiile prevăzute expres de lege, respectiv procedura administrativă prealabilă, încălcând astfel atât dispoziţiile Legii nr. 290/2003 cât şi prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi adresându-se direct instanţei de judecată.
Este şi motivul pentru care în mod corect prima instanţăi-a respins cererea ca fiind prematur formulată, vis-à-vis de considerentele legale mai sus invocate.
Aşa fiind. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se respinge recursul declarat de M.N., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.N. împotriva sentinţei civile nr. 69 din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 92/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 923/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
