ICCJ. Decizia nr. 923/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 923/2009
Dosar nr. 247/2/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 10 ianuarie 2008, reclamantul O.S. a solicitat anularea adreselor din 14 decembrie 2007 şi din 5 noiembrie 2007, emise de Direcţia pentru Servicii Juridice din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, prin care i s-a comunicat că nu îndeplineşte condiţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997, prin urmare, nu-i poate fi eliberat un certificat de traducător autorizat şi interpret, pentru limba germană.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2025 din 2 iulie 2008, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti să emită un nou act, prin care să autorizeze reclamantul ca interpret şi traducător de limbă germană, cu motivarea că acesta îndeplineşte cerinţele art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997, în condiţiile în care, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, a absolvit un institut de învăţământ superior, în limba pentru care a solicitat certificatul de traducător şi interpret, respectiv limba germană.
Instanţa a reţinut de asemenea că, în speţă, sunt incidente şi dispoziţiile art. 15 alin. (5) lit. e) şi art. 70 alin. (2), raportat la art. 67 din Legea nr. 84/1995, a căror coroborare cu prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997 conduce la concluzia că diploma de masterat, deţinută de reclamant, este echivalentul unei diplome de licenţă şi atestă absolvirea unui institut de învăţământ postuniversitar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, susţinând că, în speţă, nu sun incidente dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997 şi cele ale art. 67 din Legea nr. 84/1995, în condiţiile în care nu se poate pune semnul egalităţii între o diplomă de licenţă şi o diplomă de masterat, cum, eronat, a reţinut instanţa de fond, dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997 având un caracter restrictiv, atunci când prevăd necesitatea unei diplome de licenţă sau echivalentul acesteia, în scopul realizării unei selecţii riguroase în domeniul traducerilor autorizate.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Astfel, intimatul - reclamant se află în ipoteza prevăzută de art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997, în sensul că a absolvit un institut de învăţământ superior în limba străină pentru care a solicitat autorizarea.
De asemenea, potrivit art. 15 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 84/1995, noţiunea de învăţământ superior include învăţământul universitar şi învăţământul postuniversitar.
Studiile efectuate de intimat, astfel cum rezultă din diplomele depuse în copie, la dosar, au fost obţinute în cadrul învăţământului postuniversitar.
Chiar dacă dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 84/1995 prevăd că diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ universitar de lungă durată, până în anul 1999, inclusiv, sunt echivalente cu diplomele obţinute în urma promovării examenului de licenţă, respectiv de diplomă, aceasta nu înseamnă că echivalenţa este redusă numai la aceste diplome.
Prin urmare, formularea art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997 „diplomă de licenţă sau echivalentă care atestă absolvirea unui institut de învăţământ superior", duce la interpretarea extensivă a textului, prin aceasta înţelegându-se orice formă de absolvire a unui învăţământ superior universitar şi postuniversitar.
Rezultă aşadar că, în condiţiile în care sunt acceptate studiile universitare de lungă durată, cu atât mai mult trebuie acceptate şi studiile postuniversitare efectuate într-o limbă străină.
Aşa fiind, constatând că, în mod corect, instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamant, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 2025 din 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 920/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 925/2009. Contencios → |
|---|
