ICCJ. Decizia nr. 918/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 918/2009
Dosar nr. 20029/3/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 777 din 11 martie 2008, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul S.T.N.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Externe, A.N.R.P. şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, având ca obiect obligarea de punere în executare a Hotărârii C.E.D.O. din data de 12 octombrie 2006.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, prin Hotărârea C.E.D.O. susmenţionată a fost obligat Statul Român să restituie reclamantului apartamentul nr. 3, din Bucureşti. în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, conform art. 44 alin. (2) din C.E.D.O. iar în absenţa unei asemenea restituiri, să plătească, în acelaşi termen de 3 luni, suma de 125.000 Euro pentru prejudiciul material, plus o sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, precum şi suma de 5000 Euro, cu titlul de prejudiciu moral şi 500 Euro reprezentând cheltuieli de judecată.
Drept consecinţă, Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a solicitat reclamantului să indice un cont bancar în lei şi nu în Euro, în vederea executării acestei obligaţii de plată, reclamantul susţinând că, la data de 29 martie 2007 a deschis un astfel de cont, iar actele doveditoare le-a depus la registratura Ministerului Afacerilor Externe.
În raport de această situaţie de fapt, instanţa a apreciat că fiind vorba de executarea de către Statul Româna a unei decizii definitive a C.E.D.O., urmează a fi parcursă procedura prevăzută de Regulamentul acesteia, în speţă nefiind incidente revederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi, pe cale de consecinţă, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu, respingând acţiunea ca atare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.T.N.L.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. („când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti), iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că instanţa fondului nu a acordat suficientă atenţie probelor din dosar, conform cărora intimaţii pârâţi Ministerul Afacerilor Externe (M.A.E.) şi Ministerul Economiei şi Finanţelor (M.E.F.) au virat echivalentul în lei al sumei de 130.000 Euro într-un cont CEC fără a înştiinţa recurentul despre această operaţiune, deşi acesta a înştiinţat ambelor ministere numărul contului său deschis la BCR la 28 martie 2007.
În opinia recurentului, care insistă şi prin cererea de recurs numai asupra cererii privind plata sumei de 5.500 Euro, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti echivalează practic, cu considerarea ca inadmisibilă a executării unei hotărâri a C.E.D.O., ceea ce nu este de acceptat.
Au formulat apărări în această fază procesuală, atât A.N.R.P. cât şi Ministerul Afacerilor Externe (M.A.E.), prin întâmpinările depuse de ambele autorităţi solicitându-se menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate; în susţinerea acestei concluzii intimatul M.A.E. a subliniat că potrivit art. 43 din C.E.D.O. (în continuare Convenţia) Hotărârea C.E.D.O. (în continuare Curtea Europeană) în cauza Sebastian Taub împotriva României a devenit definitivă, că punerea în executare a unei hotărâri a Curţii Europene revine Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei care supraveghează executarea acestor hotărâri (art. 46 din Convenţie) şi că având în vedere şi Regulamentul Curţii Europene, rezultă fără dubiu că instanţele române de contencios administrativ nu au competenţe în această materie.
Examinând cauza atât prin prisma criticilor aduse de recurent (critici care nu se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.), dar şi din perspectiva prevederilor art. 3041 C. proc. civ., care permit o analiză a hotărârii sub toate aspectele,dat fiind că în materia contenciosului administrativ hotărârile sunt supuse unei singure căi de atac (cea a recursului), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
1. Obiectul cererii introductive de instanţă (astfel cum a fost precizat la data de 6 septembrie 2007) a vizat obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Externe, A.N.R.P. şi Ministerul Finanţelor Publice la punerea în executare a Hotărârii din data de 12 octombrie 2006 a C.E.D.O. (Secţia a III-a).
2. Normele legale aplicabile.
Competenţele instanţelor de contencios administrativ sunt cuprinse în mod clar în prevederile Legii speciale ce guvernează această materie, Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, iar între acestea nu se regăseşte acea a executării hotărârilor definitive ale C.E.D.O.
În acest context legal, în mod corect judecătorii fondului au admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, şi au respins acţiunea în consecinţă, explicând în considerentele sentinţei care este procedura şi autorităţile responsabile cu executarea hotărârilor definitive ale Curţii Europene.
3. C.E.D.O. a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 şi prin Legea nr. 79/1995, iar potrivit art. 46 alin. (2) din Convenţie autoritatea care supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curţii este Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei (în continuare Consiliul Miniştrilor), această normă fiind întărită şi de Regulamentul C.E.D.O.
Sub acest aspect este mai mult decât relevant înscrisul existent la fila 69 dosar fond, emis de grefierul Secţiei a III-a a Curţii Europene, la 18 ianuarie 2007, prin care în mod explicit se aduce la cunoştinţa recurentului conţinutul art. 46 alin. (2) din Convenţie şi faptul că orice întrebare legată de executare unei decizii definitive trebuie adresată Serviciului de executare a deciziilor Curţii Europene în cadrul Direcţiei Generale II (Drepturile Omului) - Consiliul Europei.
4. În procedurile în faţa Curţii Europene şi a Comitetului Miniştrilor, prerogativele de agent guvernamental sunt exercitate de M.A.E., în numele Guvernului României, conform art. 1 alin. (2) din OG nr. 94/1999 ( cu modificările aduse prin OUG nr. 64/2003).
În cadrul M.A.E. funcţionează Agentul guvernamental pentru C.E.D.O., instituţie a cărui activitate este explicit reglementată prin HG nr. 868/2003 cu modificările ulterioare, precum şi un oficiu pentru activitatea Agentului guvernamental, rolul acestora fiind inclusiv în procedurile execuţionale.
5. Clarificări necesare.
Toate instituţiile angrenate în reprezentarea Statului român (pârât) în urma Hotărârilor C.E.D.O., îşi îndeplinesc atribuţiile conform legislaţiei interne.
În justificarea soluţiei pronunţate şi în exercitarea rolului activ în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul naţional a arătat punctual modul în care s-au întreprins demersurile de către M.A.E., Agentul guvernamental pentru C.E.D.O. şi de către M.F.P., în conformitate cu art. 10-11 din OG nr. 94/1999, modificată.
Hotărârea în cauza Sebastian Taub împotriva României a rămas definitivă la data de 12 ianuarie 2007, potrivit art. 44 pct. 2 lit. b) din Convenţie şi a fost publicată în M.Of. Partea I nr. 429/2007.
Potrivit rolului său legal Agentul guvernamental pentru C.E.D.O. a solicitat opinia autorităţilor naţionale şi locale competente, iar în urma consultării acestora şi dată fiind existenţa unor hotărâri judecătoreşti ale instanţelor naţionale (prin care s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către stat cu foştii chiriaşi cu privire la imobilul în litigiu), a rezultat că nu există posibilitatea restituirii în natură a imobilului.
Demersurile au continuat şi în privinţa îndeplinirii de către Statul român a obligaţiei alternative constând în plata către recurent a echivalentului în lei a sumei totale de 130.500 EUR (spre exemplificare adresa nr. LI/10340 din 15 noiembrie 2007).
În aceste condiţii, în mod repetat s-a solicitat recurentului să indice un cont în lei necesar pentru a-i fi achitată suma menţionată.
Întrucât recurentul nu a transmis la timp toate datele solicitate şi chiar a notificat M.A.E. „să nu profite" de contul său personal şi să nu vireze mai mult decât echivalentul sumei de 5.500 EUR (daune morale şi cheltuieli de judecată – fila 94 dosar fond Curtea de Apel Bucureşti), la data de 27 martie 2007, în aplicarea art. 10 alin. (3) din OG nr. 94/1999 ministrul afacerilor externe a dat dispoziţie scrisă ministrului finanţelor publice să consemneze suma de bani precizată mai sus (echivalent în lei) într-un cont deschis la Banca de Economii şi Consemnaţiuni la dispoziţia recurentului-reclamant.
Din actul LI/1405/275/45 din 4 februarie 2008 emis de Agentul guvernamental pentru C.E.D.O. rezultă că suma de 431.433,00 lei a fost consemnată la CEC la dispoziţia recurentului conform recipisei n. 1844308/1 (depusă, în copie, la fila 21 dosar recurs).
Faţă de toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.T.N.L. împotriva sentinţei civile nr. 777 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 916/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 919/2009. Contencios → |
|---|
