ICCJ. Decizia nr. 919/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 919/2009
Dosar nr.10973/54/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr.138 din 5 iunie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamantul C.S.V., în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în prezent Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, având ca obiect anularea Ordinului nr. 108 din 12 februarie 2004 şi a Deciziei nr. 113 din 2 martie 2007, emise de pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 108 din 12 februarie 2007 pârâtul a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantului, inspector şef la I.T.M. Dolj, cu diminuarea drepturilor salariale cu 15%, pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 12 februarie 2007, pentru deficienţe majore în activitatea de control, de evidenţă a muncii, de organizare şi management a inspectoratului pe care îl conduce.
Astfel, instanţa a constatat că reclamantul se face vinovat de intervenţii sau stăruinţe pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal, de abuzuri asupra unor angajaţi ai inspectoratului, de efectuarea unui număr de 45 deplasări, nejustificate, cu autoturismul instituţiei, la primăriile din judeţul Dolj, precum şi de acordare a unui interviu, la postul de radio Craiova, în care a făcut afirmaţii grave şi nefondate la adresa inspectorilor de muncă, fapte ce constituie abateri disciplinare prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 188/1999.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că faptele reţinute prin ordinul de sancţionare au fost comise de reclamant şi sunt de natură, în ansamblul lor, să aducă atingere prestigiului instituţiei a cărei activitate o conduce.
Împotriva sentinţei nr. 138 din 5 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul C.S.V., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulate de reclamant şi a anulării Ordinului nr. 108 din 12 februarie 2007 emis de Ministrul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, prin care s-a dispus sancţionarea disciplinară a recurentului cu diminuarea drepturilor salariale cu 15% pe o perioadă de trei luni începând cu data de 12 februarie 2007, precum şi a Deciziei nr. 113 din 22 martie 2007 emisă de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A învederat recurentul că sentinţa curţii de apel pe care o atacă este netemeinică şi nelegală, invocând următoarele motive de recurs; instanţa de fond a reţinut o stare de fapt eronată şi a făcut o apreciere greşită a probelor administrate în cauză; hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se sprijină; hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 65 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 188/1999, ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 33 alin. (3) din HG nr. 1210/2003.
Sub aspectul primului motiv de recurs, reclamantul a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că presupusele abateri disciplinare ale acestuia ar fi de natură a atinge prestigiul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea.
Cât priveşte motivul de nelegalitate referitor la împrejurarea că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, a precizat recurentul că deşi prin contestaţia formulată a criticat actele administrative şi în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicat, în sensul că aceasta ar fi exagerat de mare raportat la gravitatea faptelor imputate şi fără să se aibă in vedere rezultatele deosebite obţinute în desfăşurarea activităţii, pentru care a fost premiat prin acordarea salariului de merit în perioada 1 februarie 2006- 1 februarie 2007, conduita în cadrul instituţiei şi lipsa abaterilor disciplinare de-a lungul exercitări funcţiei publice la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, instanţa de fond nu a motivat hotărârea raportat la aceste motive de netemeinicie şi nelegalitate ale Ordinului şi ale Deciziei nr. 113 din 22 martie 2007 emise de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
În fine, referitor la cel de-al treilea motiv de nelegalitate al sentinţei recurate, invocat de reclamant, s-a arătat că au fost interpretate greşit prevederile art. 65 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 188/ 1999, în condiţiile în care, raportat la starea de fapt, nici una dintre faptele reţinute în sarcina recurentului nu sunt de natură a aduce atingere prestigiului Inspectoratului Teritorial de Muncă Dolj. De asemenea, s-a arătat că au fost interpretate eronat şi dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat; instanţa de fond, s-a spus, nu a avut în vedere că prin aplicarea unei sancţiuni disciplinare pentru exprimare unor opinii cu privire la anumite situaţii de fapt în interviul acordat la postul local Radio Craiova, în data de 17 octombrie 2006 în emisiunea „Invitat în studio", a fost îngrădit dreptul la opinie al reclamantului. S-a considerat, de către reclamant, că fost interpretate şi aplicate greşit si dispoziţiile art. 33 alin. (3) din HG nr. 1210/2003, prin aceea că la individualizarea sancţiunii aplicate trebuia să fie avute în vedere rezultatele deosebite obţinute in desfăşurarea activităţii, pentru care a fost premiat prin acordarea salariului de merit în perioada 1 februarie 2006- 1 februarie 2007, conduita în cadrul instituţiei şi lipsa abaterilor disciplinare de-a lungul exercitări funcţiei publice la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj; în consecinţă, sancţiunea aplicata nu putea fi decât cel mult cea prevăzută de art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, respectiv „mustrarea scrisă".
În drept recurentul a invocat dispoziţiile art. 3041, şi ale art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Prin Ordinul nr. 108 din 12 februarie 2007 ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei a aplicat reclamantului, numit în funcţia publică de conducere de inspector şef - inspector de muncă clasa I grad profesional superior treapta de salarizare 1 al Inspectoratului Teritorial de Muncă Dolj, începând cu data emiterii ordinului, în temeiul prevederilor art. 65 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, sancţiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 15% pe o perioadă de 3 luni pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 65 alin .(2) lit. g) din Legea nr. 188/1999, constând în manifestări care au adus atingere prestigiului autorităţii şi instituţiei publice în care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea.
S-a reţinut, printre altele, că recurentul reclamant a dat dispoziţie unui inspector de muncă din cadrul Serviciului control relaţii muncă ITM Dolj să nu ia nici o măsură împotriva unei societăţi la care s-a constatat existenţa unui caz de muncă fără forme legale, că acesta a săvârşit un abuz cu privire la doi funcţionari ai ITM Dolj care au întârziat câteva minute la program, prin neplata unei zile de lucru şi sesizarea comisiei de disciplină din Cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Dolj, că reclamantul a efectuat în perioada ianuarie-august 2006 un număr de 45 de deplasări nejustificate, cu autoturismul ITM Dolj, la primării din judeţul Dolj şi că recurentul a încălcat prevederile legale în materia achiziţiilor publice, achiziţionând unele servicii fără ca acestea să fie prevăzute în Programul anual al achiziţiilor în anul 2006. S-a mai constatat, în actul de sancţionare disciplinară, de asemenea, că reclamantul a acordat un interviu la postul local „Radio Craiova" difuzat în data de 17 octombrie 2006, în cadrul căruia s-au făcut afirmaţii nefondate cu privire la activitatea inspectorilor de muncă (cum ar fi cea referitoare la existenţa unor funcţionari publici ai Inspectoratului Teritorial de Muncă Dolj incompatibili cu funcţia deţinută), afirmaţii grave la adresa Inspecţiei Muncii (cum ar fi cea privitoare la lipsa unei tematici unitare la nivelul Inspecţiei Muncii), aprecieri negative referitoare la o echipa de control în timp ce controlul la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj era în curs de desfăşurare (cum ar fi cele prin care se semnala că echipa de control nu a avut documente corespunzătoare, că controlul dispus este „unilateral şi că nu va semna actul de control).
S-a probat în cauză, prin înscrisurile depuse în faţa primei instanţe, în mod incontestabil, atât existenţa faptelor şi împrejurărilor reţinute în actul administrativ de sancţionare disciplinară, cât şi săvârşirea cu vinovăţie a acestora de către reclamant. Sunt astfel întrunite, în concret, cum corect a apreciat instanţa de fond, prin raportare la ansamblul faptelor reţinute în sarcina recurentului prin ordinul contestat, elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de fostul art. 65 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, fiind evident că, mai ales prin afirmaţiile – care prin conţinutul lor au depăşit limitele dreptului la opinie al funcţionarului public, recunoscut prin lege, făcute de reclamant la postul local de radio în cursul lunii octombrie 2006, în calitatea sa de inspector-şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Dolj, s-a adus atingere prestigiului instituţiei publice în care reclamantul, funcţionar public, îşi desfăşura activitatea profesională.
Hotărârea primei instanţe cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei precum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile reclamantului, iar la emiterea propunerii de sancţionare de către comisia de disciplină şi la emiterea ordinului de sancţionare au fost avute în vedere dispoziţiile art. 33 alin. (3) din HG nr. 1210/2003, potrivit cu care la individualizarea sancţiunii disciplinare se ţine seama de cauzele care au determinat săvârşirea abaterii judiciare, de împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, de gradul de vinovăţie, de gravitatea şi consecinţele abaterii disciplinare, de conduita funcţionarului public şi de existenţa unor antecedente disciplinare ale funcţionarului public care nu au fost radiate în condiţiile legii.
În raport de cele mai sus arătate, apreciind că actul administrativ de sancţionare disciplinară a reclamantului este legal şi temeinic, că sancţiunea aplicată este corespunzătoare gravităţii abaterii disciplinare săvârşite de recurent, că hotărârea recurată este legală şi temeinică şi că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul C.S.V. împotriva sentinţei civile nr. 138 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.S.V. împotriva sentinţei civile nr. 138 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 918/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 92/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
