ICCJ. Decizia nr. 925/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 925/2009
Dosar nr. 1399/2/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2645 din 14 octombrie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanta E.E., în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. şi J.B., având ca obiect obligarea pârâţilor să procedeze la redistribuirea reclamantei în funcţia publică de consilier juridic gradul I, clasa I, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. k), raportat la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 104 alin. (1)-(2) din acelaşi act normativ, precum şi să-i plătească acesteia despăgubiri băneşti reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsită, începând cu data depunerii primei cereri, respectiv 15 noiembrie 2007 şi până la emiterea actului de redistribuire.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost destituită din funcţia publică de consilier juridic categoria A, clasa I, gradul I, prin Decizia Casei Judeţene de Pensii Covasna nr. 28 din 21 ianuarie 2002, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 70 alin. (2), respectiv absenţe nemotivate de la serviciu.
S-a mai reţinut că reclamanta a atacat Decizia de destituire din funcţie, iar prin sentinţa civilă nr. 862/2007, pronunţată de Tribunalul Covasna, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 263/R din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, a fost constatată nelegalitatea acesteia pentru încălcarea dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 188/1999 şi, urmare a anulării deciziei a fost obligată pârâta la plata sumei de 27.150 lei reprezentând salariul de bază plus 20% spor de vechime, precum şi la plata sumei de 12.355 lei drepturi băneşti din fondul de stimulente în perioada 1 decembrie 2000 – 31 iulie 2007.
În condiţiile în care corpul de rezervă este format din funcţionari publici care au fost eliberaţi din funcţia publică, în condiţiile art. 99 alin. (1 lit. a)-c), e) şi g) iar prin hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate s-a constatat culpa pârâtei constând în aceea că deşi reclamanta avea dreptul la redistribuire, în momentul sistării pensiei de invaliditate, respectiv la data de 1 decembrie 2006, nu a putut beneficia de acest drept, instanţa de fond a apreciat că cererea reclamantei este îndreptăţită.
Împotriva sentinţei civile nr. 2645 din 14 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta A.N.A.F. şi J.B., preşedintele A.N.F.P., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiate.
Au învederat recurenţii, prin motivele căii de atac, că instanţa de fond a aplicat în mod greşit legea, respectiv art. 105 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, în forma în vigoare la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr. 862 din 24 iulie 2007, şi art. 99 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, şi a considerat fără nici un temei legal că la data formulării cererii de redistribuire reclamanta îndeplinea condiţiile pentru a fi redistribuită într-o funcţie publică de consilier juridic gradul I clasa I.
A arătat A.N.A.F. şi J.B., preşedintele A.N.F.P., că dimpotrivă, la data formulării cererii de redistribuire nr. 1055588 din 20 noiembrie 2007 reclamanta nu putea fi redistribuită într-o funcţie publică de consilier juridic gradul I clasa I întrucât aceasta nu se încadra în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 105 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată (în forma în vigoare la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr. 862 din 24 iulie 2007) pentru a putea face parte din corpul de rezervă al funcţionarilor publici, respectiv nu a fost eliberată din funcţia publică în condiţiile art. 99 alin. (1) lit. c) din lege, aşa cum eronat a reţinut prima instanţă.
Intimata reclamantă avea o hotărâre judecătorească, sentinţa civilă nr. 862 din 24 iulie 2007 rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care a obţinut anularea actului administrativ de destituire din funcţie şi implicit repunerea în situaţia anterioară, respectiv reintegrarea în funcţia publica deţinuta, de consilier juridic, cls.I, gr.I din cadrul Casei Judeţene de Pensii Covasna si nu înscrierea în corpul de rezervă al funcţionarilor publici sau redistribuirea într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi acelaşi grad profesional cu funcţia publică deţinută, respectiv de consilier juridic.
Recursul este fondat şi va fi admis, cu consecinţa modificării sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei E.E. ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.
Prin Decizia nr. 28 din 21 ianuarie 2002 emisă de directorul general al Casei Judeţene de Pensii Covasna, reclamanta a fost destituită din funcţia publică de consilier juridic categoria A clasa I gradul I a urmare a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 70 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, pentru absenţe nemotivate de la serviciu.
Prin sentinţa civilă nr. 862 din 24 iulie 2007 a Tribunalului Covasna a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta E.E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, a fost anulată Decizia nr. 28 din 21 ianuarie 2002 de destituire din funcţia publică de consilier juridic categoria A, clasa I, gradul I, emisă de către pârâtă şi a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 27150 lei cu titlu de despăgubiri egale cu salariile indexate majorate, recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta pe perioada 1 decembrie 2006 şi până la 24 iulie 2007 urmând a se efectua înregistrarea în carnetul de muncă a perioadei respective ca vechime în muncă. Ulterior, prin Decizia nr. 263/R din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Covasna şi a fost admis recursul reclamantei, cu consecinţa modificării sentinţei civile nr. 862 din 24 iulie 2007 a Tribunalului Covasna în sensul obligării pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 37.886,00 lei în loc de 27.150 lei cu titlu de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în perioada 1 decembrie 2006, data pronunţării deciziei în recurs, urmând a se efectua înregistrarea în carnetul de muncă a perioadei respective ca vechime în muncă, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei recurate.
Reclamanta E.E. a solicitat A.N.F.P., în temeiul hotărârilor judecătoreşti, sus menţionate, prin adresele nr. 1055588 din 20 noiembrie 2007 şi nr. 1419021 din 11 ianuarie 2008, redistribuirea pe o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi acelaşi grad profesional cu funcţia publică deţinută, respectiv de consilier juridic, în condiţiile art. 105 alin. (1) şi art. 99 alin .(1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Corpul de rezervă al funcţionarilor publici este format, potrivit art. 105 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, în forma în vigoare la data rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr. 862/2007 a Tribunalului Covasna, din funcţionarii publici care au fost eliberaţi din funcţia publică în condiţiile art. 99 alin. (1) lit. a) (autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze), lit. b) (autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public), lit. c) (ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de către funcţionarul public a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea), lit. e) [funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 54 lit. g] şi lit. g) (ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcţionar public de acceptare a numirii în condiţiile art.93) şi este gestionat de A.N.A.F.
Instanţa de fond a făcut, în cauză o aplicarea greşită a prevederilor art. 105 alin. (1) şi art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, reţinând în mod eronat că reclamanta îndeplinea, la data formulării cererii de redistribuire nr. 1055588 din 20 noiembrie 2007, condiţiile pentru a fi redistribuită într-o funcţie publică de consilier juridic gradul I clasa I, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) lit. k) raportat la art. 99 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Reclamanta nu putea fi redistribuită într-o funcţie publică de consilier juridic gradul I clasa I întrucât ea nu se încadra în nici una din situaţiile prevăzute la art. 105 alin. (1) din Legea nr. 188/ 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, pentru a putea face parte din corpul de rezervă al funcţionarilor publici. Reclamanta nu a fost eliberată din funcţia publică în condiţiile art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu alte cuvinte nu a fost eliberată din funcţia deţinută ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de ea a unui alt funcţionar public eliberat sau destituit din funcţie în mod nelegal.
În aceste condiţii, reţinând că motivele de recurs invocate de pârâţi sunt întemeiate şi că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., admiterea recursului formulat de pârâţii A.N.A.F. şi J.B., preşedintele A.N.F.P. împotriva sentinţei civile nr. 2645 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, şi modificarea pe cale de consecinţă a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei E.E. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.A.F. şi J.B., preşedintele A.N.F.P., împotriva sentinţei civile nr. 2645 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei E.E., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 923/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 926/2009. Contencios → |
|---|
