ICCJ. Decizia nr. 932/2009. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 932/2009
Dosar nr. 632/46/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 131/F-CC din 24 septembrie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.C.C. SRL Curtea de Argeş, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Argeş şi, pe cale de consecinţă a anulat Decizia nr. 79 din 1 august 2008, emisă de pârâtă, obligând pe aceasta din urmă să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. 23898 din 29 mai 2008 şi a Deciziei de impunere nr. 453 din 29 mai 2008, contestaţie înregistratăla Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Argeş, sub nr. 26869 din 19 iunie 2008.
În acest sens instanţa a reţinut că, prin Decizia contestată, pârâta a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei cu motivarea că a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unor infracţiuni, întrucât există o strânsă interdependenţă între aspectele reţinute prin actele de control şi cele ce se vor stabili de către organele de urmărire penală cu privire la existenţa, sau inexistenţa naturii infracţionale a faptelor săvârşite, în condiţiile în care societatea a înregistrat în evidenţa contabilă operaţiuni nereale, a dedus TVA în baza unor operaţiuni fără scop economic şi nu a colectat TVA aferent tuturor operaţiunilor efectuate.
A mai reţinut instanţa că, în aprecierea făcută, pârâta nu a precizat ce anume a omis în concret reclamanta să evidenţieze în actele contabile, ce a înregistrat fictiv, de unde rezultă existenţa unor cheltuieli în baza operaţiunilor nereale şi care este vinovăţia societăţii în tranzacţiile încheiate, nesocotind astfel dispoziţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/2003, pentru combaterea evaziunii fiscale şi pe cele ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 214/2005.
S-a apreciat în acest context că, în condiţiile în care, practic, administratorul societăţii nu este acuzat de săvârşirea unor fapte penale ci se descrie numai modul în care societatea şi-a desfăşurat activitatea, în speranţa că organele de cercetare penală vor putea să facă încadrarea lor în textele de lege, organul fiscal nu a constatat de fapt existenţa unor indicii infracţionale şi nu a enumerat elementele constitutive ale unor infracţiuni, astfel cum impun dispoziţiile art. 184 alin. (1) C. proCod Fiscal
Instanţa a mai reţinut că pârâta, prin suspendarea soluţionării contestaţiei, concomitent cu pornirea executării silite, a influenţat negativ activitatea reclamantei, vătămând-o în drepturile sale, în condiţiile în care datoria acesteia către buget este doar prezumată, culpa societăţii şi a administratorului acesteia fiind imprecisă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta D.G.F.P, a judeţului Argeş, solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii contestaţiei formulate de reclamanta împotriva Deciziei nr. 79 din 1 august 2008 şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În acest sens, recurenta-pârâtă a susţinut că:
- plângerea penală formulată de ea respectă toate condiţiile de formă impuse de C. proc. pen. şi prin urmare opinia instanţei de fond este eronată, în raport de dispoziţiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen.
- Necesitatea soluţionării plângerii penale formulate până la soluţionarea contestaţiei administrative şi interdependenţa dintre faptele penale imputate administratorului societăţii şi contestaţia societăţii sunt justificate de raportul de inspecţie fiscală şi de conţinutul plângerii penale.
- Organele fiscale au respectat toate condiţiile de formă necesare formulării unei plângeri penale, iar între acestea nu se regăseşte obligativitatea enumerării elementelor constitutive ale infracţiunii.
- Faptul că executarea silită a sumelor stabilite la efectuarea inspecţiei fiscale afectează activitatea agentului economic nu poate influenţa soluţia instanţei în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 214 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 108 alin. (1) C. proCod Fiscal, „Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuată cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală".
De asemenea, potrivit art. 214 alin. (1) C. proCod Fiscal, „Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin Decizia motivată, soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă".
Or, din cuprinsul raportului de inspecţie fiscală nu rezultă că s-a constatat existenţa indiciilor săvârşirii unor fapte penale, indicii ce ar putea reprezenta elementele constitutive ale unor infracţiuni, acest document reprezentând, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond o descriere a modului în care societatea intimată şi-a desfăşurat activitatea într-o anumită perioadă, fără a se menţionat ce anume a omis, în concret, intimata să evidenţieze în actele contabile sau în alte documente sau ce a înregistrat fictiv şi fără a indica operaţiunile, facturile şi veniturile din care rezultă aceste aspecte sau în ce anume a constat vinovăţia societăţii.
Faţă de conţinutul acestui raport, sesizarea organelor de urmărire penală cu consecinţa suspendării soluţionării contestaţiei astfel cum a fost dispusă din Decizia recurentei nr. 79 din 1 august 2008, apare dacă nu abuzivă cel puţin surprinzătoare şi în orice caz în contradicţie cu dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, Curtea va respinge, ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Argeş împotriva sentinţei civile nr. 131/F-CC din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 922/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 933/2009. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
