ICCJ. Decizia nr. 933/2009. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 933/2009
Dosar nr. 508/54/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 180 din 3 iulie 2008 a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta SC C.E.T. SA, în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 27 august 2003, privind suprafaţa de teren de 61.157,64 mp.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, în speţă nu au fost respectate dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorităţii emitente a actului administrativ, revocarea în tot, sau în parte a acestuia, în termen de 30 de zile de la data când actul respectiv i-a fost comunicat.
Faţă de împrejurarea că reclamanta a formulat plângere prealabilă în cursul judecării cauzei, respectiv la data de 19 martie 2008, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 19 din dosar, instanţa de fond a concluzionat că acţiunea acesteia este inadmisibilă şi a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC C.E.T. SA.
Cererea de recurs a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care au fost ignorate dispoziţiile art. 4 din acelaşi act normativ în conformitate cu care „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond sesizează instanţa de contencios administrativ şi suspendă cauza". Or, la Tribunalul Gorj se află înregistrat Dosarul nr. 3028/318/2007, suspendat până la soluţionarea cererii privind legalitatea actului administrativ reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Economiei şi Comerţului, la data de 27 august 2003 în favoarea SC E. SA.
În opinia recurentei nelegalitatea actului administrativ în discuţie este evidentă, rezultând din hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, dar şi din raportul de expertiză întocmit în cauza de a avut ca obiect certificatul, care a concluzionat că intimata pârâtă nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenurilor, iar documentaţia ce a stat la baza acestui certificat a fost folosită în mod fraudulos şi în obţinerea certificatului.
Prin întâmpinare, intimata SC E. SA a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, precizând că nu sunt incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 atâta vreme cât recurenta-reclamantă a optat pentru promovarea unei acţiuni principale în anularea actului administrativ în litigiu, situaţie în care exercitarea procedurii prealabile este obligatorie potrivit Legii nr. 554/2004 (art. 7 şi 8).
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse, dar şi în virtutea art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate, pentru cele ce se vor puncta în continuare.
În motivarea cererii de recurs se face o nepermisă confuzie între analiza legalităţii unui act administrativ pe cale principală şi o astfel de analiză pe cale de excepţie, mai exact prin instrumentului legal oferit de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, a contenciosului administrativ. Aceste dispoziţii fixează însă condiţii clare pentru invocarea nelegalităţii unui act administrativ pe cale de excepţie, una dintre ele fiind aceea a existenţei unui alt proces.
În speţă, prin acţiunea promovată la Judecătoria Târgu Jiu, la 14 noiembrie 2007, reclamanta SC C.E.T. SA a solicitat ca în contradictoriu cu SC E. SA să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 27 august 2003 emis de Ministerul Economiei şi Comerţului, privind suprafaţa de 61157,67 mp, în favoarea pârâtei.
În urma declinării judecării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, această instanţă a pronunţat sentinţa nr. 180 din 3 iulie 2008 prin care a respins ca inadmisibilă acţiunea, reţinând că reclamanta nu a urmat procedura plângerii la organul emitent, procedură obligatorie şi prealabilă sesizării instanţei prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
A mai reţinut instanţa de „plângerea" din 19 martie 2008, fiind ulterioară acţiunii în justiţie, echivalează cu lipsa procedurii prealabile.
Atât normele legale incidente ce au constituit temeiul soluţiei primei instanţe, cât şi doctrina şi jurisprudenţa în materie de contencios administrativ au stabilit în mod constant că regula este aceea a sesizării prealabile obligatorii şi în termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, a autorităţii publice emitente a actului contestat, în lipsa acestei sesizări prealabile nefiind îndeplinită o condiţie de exerciţiu a acţiunii.
Neîndeplinirea acestei condiţii conduce, fără dubiu, la soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.
Instituirea procedurii administrative prealabile printr-o lege organică, aşa cum este legea contenciosului administrativ, a fost apreciată ca fiind în deplină concordanţă cu Constituţia României neputând fi considerate ca o îngrădire a dreptului privind accesul la justiţie şi nici a celui la un proces echitabil, aşa cum este consacrat acesta prin art. 6 din C.E.D.O.
Scopul unei astfel de plângeri este în mod evident acela de a oferi celor interesaţi posibilitatea rezolvării într-un termen mai scurt şi mai operativ a reclamaţiei lor, organul emitent putând revoca actul emis.
Împrejurarea că în cauză, ulterior introducerii acţiunii reclamanta a formulat o cerere de revocare a actului administrativ individual – intitulată „plângere prealabilă" şi aflată la filele 19-20 dosar fond – poate fi considerată doar o încercare de rezolvare pe cale amiabilă a litigiului, acest act neputând fi asimilat unei plângeri administrative în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În acest context legal şi faptic, în mod corect judecătorul fondului a constatat că acţiunea este inadmisibilă şi a respins-o în consecinţă.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.E.T. SA împotriva sentinţei civile nr. 180 din 3 iulie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 932/2009. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 935/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
