ICCJ. Decizia nr. 955/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 955/2009
Dosar nr. 447.1/59/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC I.P. SA Arad a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Arad şi Activitatea de Control Fiscal Arad, Serviciul Investigaţii Fiscale, anularea procesului-verbal încheiat la 16 ianuarie 2007 de către Serviciul de Investigaţii Fiscale şi obligarea pârâtei D.G.F.P. Arad la emiterea unei decizii privind restituirea sumei de 1.956.511,30 RON reprezentând accize plătite şi nedatorate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 101 din 11 aprilie2007 a respins excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins acţiunea reclamantei ca rămasă fără obiect cu motivarea că a fost soluţionată în procedura administrativă prealabilă contestaţia reclamantei împotriva refuzului de emitere a unei decizii privind restituirea sumei de 1.956.511 lei prin Decizia nr. 725 din 30 martie 2007 a pârâtei D.G.F.P. Arad, act administrativ care-i deschide reclamantei calea unei acţiuni distincte.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 4082 din 24 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În Decizia de casare s-a arătat că prin procesul-verbal întocmit în urma unui control a cărui iniţiativă a aparţinut organului fiscal s-a stabilit că cererea de restituire nu poate fi soluţionată până la „pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, irevocabile şi executorii, care să stabilească în mod clar persoana obligată la plata accizelor pentru alcoolul etilic dat în consum", întrucât SC I.T. SRL, filiala Arad, a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere nr. 122 din 7 iulie 2006.
S-a considerat că actul atacat de recurenta-reclamantă, deşi priveşte aceeaşi problemă fiscală, are o existenţă distinctă de procedura administrativă anterior expusă, declanşată de aceasta împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ solicitat, împrejurare arătată chiar de intimata-pârâtă D.G.F.P. Arad şi nu se poate considera că prin emiterea Deciziei nr. 725 din 30 martie 2007 cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
După rejudecare, Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 101 din 22 aprilie 2008, a respins acţiunea reclamantei.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanta a atacat prin acţiune procesul-verbal încheiat de pârâta D.G.F.P. Arad la data de 16 ianuarie 2007 şi a solicitat obligarea acesteia la emiterea deciziei privind restituirea sumei de 1.956.511,30 RON.
În procedura prealabilă, reclamanta a formulat contestaţie împotriva refuzului pârâtei de a emite Decizia de restituire, iar pârâta s-a pronunţat asupra contestaţiei prin Decizia nr. 725 din 30 martie 2007 în sensul respingerii acesteia, decizie care nu a fost contestată de reclamantă, cu toate că acţiunea în contencios administrativ se îndreaptă împotriva unei asemenea decizii, potrivit art. 218 C. proCod Fisca.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către SC I.P. SA şi s-a solicitat, în principal, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi, în subsidiar, modificarea sentinţei, admiterea acţiunii, anularea procesului-verbal încheiat la 16 ianuarie 2007 şi obligarea pârâtei D.G.F.P. Arad să emită o decizie privind restituirea sumei de 1.956.511,30 RON reprezentând accize plătite şi nedatorate.
În motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond pentru că:
- au fost încălcate flagrant dispoziţiile imperative ale art. 315 C. proc. civ., instanţa de fond având obligaţia de a se supune dezlegărilor date de către instanţa de recurs asupra problemelor de drept puse în discuţie;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra solicitării reclamantei privind anularea procesului verbal încheiat la data de 16 ianuarie 2007;
- acţiunea nu a rămas fără obiect şi pentru că D.G.F.P. Arad nu a emis o decizie privind restituirea sumei, ci doar a constatat prin Decizia nr. 725 din 30 martie 2007 că refuzul de emitere a rămas fără obiect;
- pe fond, se solicită obligarea la restituirea sumei de 1.956.511,30 lei pentru că în sarcina societăţii nu există o decizie de impunere emisă de către pârâtă cu privire la această sumă.
D.G.F.P. Arad a formulat întâmpinare şi a cercetat respingerea recursului, menţinerea soluţiei atacate, dar a fost invocată şi excepţia nulităţii recursului pentru că nu este motivat în drept.
Pentru termenul din 14 noiembrie 2008, recurenta a înaintat sentinţa civilă nr. 270 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 1401/59/2007, irevocabilă prin Decizia nr. 2345 din 6 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fiind invocată excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se va pronunţa, mai întâi, potrivit art. 137 C. proc. civ. asupra acestei excepţii.
Este adevărat că potrivit art. 360 alin. (1) C. proc. civ. „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2)", dar alin. (3) prevede că „indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304".
Chiar dacă nu au fost indicate temeiurile de drept, recurenta a motivat recursul său, iar din motivare rezultă că pot fi aplicate dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. astfel că excepţia nulităţii recursului va fi respinsă.
Referitor la solicitarea recurentei de a admite recursul, de a casa sentinţa şi a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge această solicitare pornind de la dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dispoziţii potrivit cărora „În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă".
Acest text face ca principiul dublului grad de jurisdicţie să nu mai fie respectat dacă se casează de două ori hotărârea primei instanţe, ca urmare a soluţionării greşite a unei excepţii procedurale şi, chiar dacă s-ar admite recursul, cauza nu ar mai putea fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe tocmai datorită dispoziţiilor mai sus amintite.
Însă, după examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta-recurentă, prin cererea adresată la 19 septembrie 2006 şi înregistrată sub nr. 31683 la D.G.F.P. Arad a solicitat restituirea sumei de 1.956.511,30 RON reprezentând accize aferente alcoolului etilic livrat de SC I.T. SRL către SC I.P. SA
La 4 decembrie 2006 reclamanta a formulat contestaţie împotriva refuzului de emitere a unei decizii privind restituirea sumei de 1.956.511,30 RON.
În urma acestora, la 16 ianuarie 2007 s-a încheiat un proces verbal prin care s-a stabilit că cererea reclamantei nu poate fi soluţionată până la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, irevocabile şi executorii, care să stabilească în mod clar persoana obligată la plata accizelor pentru alcoolul etilic dat în consum.
Ca urmare a contestaţiei formulate în procedura administrativă, D.G.F.P. Arad a emis Decizia nr. 725 din 30 martie 2007 prin care a respins contestaţia ca fără obiect pentru că s-a dat curs cererii reclamantei şi s-a emis adresa nr. 31683 din 9 martie 2007.
În prezenta acţiune reclamanta solicită anularea procesului-verbal încheiat la 16 ianuarie 2007, astfel că, aşa cum s-a reţinut şi în Decizia de casare nr. 4082 din 25 octombrie 2007, acesta nu are legătură directă cu procedura administrativă care s-a finalizat prin emiterea Deciziei nr. 725 din 30 martie 2007 şi pe care reclamanta nu a contestat-o.
Dar, analizând cererea reclamantei de anulare a procesului verbal încheiat la 16 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin acest proces verbal nu a fost respinsă cererea reclamantei de restituire a sumei de 1.956.511, 30 RON ci a fost amânată soluţionarea cererii până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei pronunţată în legătură cu Decizia de impunere nr. 122 din 7 iulie 2006.
Ori, în condiţiile în care chiar recurenta a depus la dosar dovezi din care rezultă că sentinţa civilă nr. 270 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, ce viza Decizia de impunere nr. 122/2006 de plată a accizelor, a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 2345 din 6 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta poate să solicite, prin prezentarea hotărârii definitive şi irevocabile, organelor fiscale care au întocmit procesul verbal din 16 ianuarie 2007 să soluţioneze cererea sa de restituire a sumei de 1.956.511,30 RON pentru că nu mai există nici un impediment.
Cererea sa de restituie a sumei, în mod corect, a fost amânată de organele fiscale pentru că nu se putea dispune restituirea sumelor reprezentând accize atâta vreme cât pe rolul instanţelor se aflau litigii ce vizau aceleaşi sume, dar care ar fi datorate de alt contribuabil, astfel că, cererea de anulare a procesului verbal din 16 ianuarie 2007 trebuia să fie respinsă.
Oricum cererea reclamantei prin care solicita, pe lângă anularea procesului verbal de control din 16 ianuarie 2007, şi obligarea la emiterea unei decizii pentru restituirea sumei de 1.956.511,30 lei nu ar fi putut fi admisă de către instanţă pentru că fiind vorba de un act administrativ fiscal era obligatorie procedura administrativă iar organele fiscale nu s-au pronunţat pe fondul cererii de restituire a sumei. Numai în cazul în care cererea de restituire era soluţionată pe fond, se putea cere, verificând legalitatea acesteia, în caz de refuz de restituire, să se solicite instanţei obligarea de emitere a actului.
În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.P. SA Arad împotriva sentinţei civile nr. 101 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 936/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 958/2009. Contencios → |
|---|
