ICCJ. Decizia nr. 956/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 956/2009
Dosar nr. 6069/3/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, M.A.E. a chemat în judecată Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi pe C.M.C. pentru a se dispune anularea parţială a Hotărârii nr. 459 din 20 decembrie 2007 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în sensul înlăturării punctelor 1 şi 2 din dispozitivul acesteia, dar prin sentinţa civilă nr. 974 din 19 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pornind de la faptul că actul atacat a fost emis de o autoritate publică centrală şi potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1750 din 5 iunie 2008, a respins acţiunea reclamantei.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 459 din 20 decembrie 2007 s-a admis în parte sesizarea formulată de pârâta C.M.C., sesizare având ca obiect săvârşirea unei fapte de discriminare cu privire la modul în care s-a desfăşurat interviul său pentru obţinerea unui post la Institutul Cultural Român din Paris.
S-a criticat în special faptul că membrii Comisiei de examinare au întrebat-o în finalul interviului ce va face în cazul în care va câştiga concursul, textual „Aveţi un copil de 12 ani, care este, după cum bine ştim, la o vârstă critică. Ce veţi face cu el ?".
Această întrebare, privind situaţia familială a pârâtei persoană fizică, adresată la sfârşitul interviului a fost apreciată ca având ca efect atingerea dreptului la demnitate personală, în raport de ceilalţi candidaţi şi s-a apreciat ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
Faţă de aceasta au fost dispuse recomandările cuprinse la pct. 2 din hotărârea contestată.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de Ministerul Afacerilor Externe considerându-se că hotărârea instanţei de fond a fost dată fără temei legal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată în motivele de recurs că instanţa nu a indicat în motivarea hotărârii temeiul de drept în baza căruia Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a emis acele recomandări privind pct. 2 din hotărârea contestată iar potrivit principiului specialităţii capacităţii de exerciţiu a unei persoane fizice, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu poate dispune alte măsuri decât cele pe care este abilitat să le adopte conform OG nr. 137/2000.
Se apreciază că acest tip de „recomandări" nu fac parte din setul de instrumente pe care pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării le poate utiliza în îndeplinirea atribuţiilor sale specificate în art. 19 alin. (1) din OG nr. 137/2000 pentru că nu se regăsesc nici expres, nici tacit în conţinutul actului normativ.
Pentru că s-a reţinut că fapta membrilor Comisiei de examinare a M.A.E. nu întruneşte elementele unei contravenţii nu există nici un alt text legal care să ofere autorităţii administrative prerogativa emiterii de „recomandări", iar recurentul consideră că inexistenţa unei fapte care să atragă răspunderea civilă, contravenţională sau penală a celui vinovat de săvârşirea ei determină interdicţia adoptării oricărui alt tip de măsuri administrative, inclusiv a recomandărilor adoptate în cazul său.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi, pe fondul cauzei, admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 459 din 20 decembrie 2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit:
1. În privinţa capătului de cerere privind interviul şi adresarea întrebărilor privind situaţia familială a petentei în raport de ceilalţi candidaţi, faptele prezentate au ca efect atingerea dreptului la demnitate personală şi sub aspectul efectului creat, cad sub incidenţa art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Colegiul Director a recomandat Ministerului Afacerilor Externe, în organizarea concursurilor pentru ocuparea unor posturi în străinătate, să manifeste exigenţă în raport de modul în care sunt comunicate informaţii privind cerinţele specifice posturilor şi întrebările adresate concurenţilor, pentru a asigura respectarea demnităţii personale şi a principiului nediscriminării, garantate de Constituţia României şi OG nr. 137/2000, art. 1.
La aceasta s-a ajuns pentru că petenta C.M.C. s-a plâns Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru că, la finalul unui interviu organizat de Ministerul Afacerilor Externe, membrii Comisiei au întrebat-o, chiar dacă în afara concursului, ce va face cu copilul de 12 ani, în cazul în care va câştiga acel concurs.
Instanţa de fond a respins acţiunea dar această soluţie este criticată de recurent în prezenta cauză.
Motivul de recurs ce vizează lipsa de temei legal a hotărârii atacate este nefondată.
Aşa cum am arătat, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, chiar dacă nu a aplicat o sancţiune, a considerat că faptele au avut ca efect atingerea dreptului la demnitate personală şi cad sub incidenţa art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
Ca o consecinţă a acestei constatări s-au făcut recomandările către Ministerul Afacerilor Externe şi s-a recomandat să manifeste exigenţă în privinţa modului în care sunt comunicate informaţiile privind cerinţele specifice postului şi întrebările adresate concurenţilor, tocmai pentru a se asigura respectarea demnităţii personale şi a principiului nediscriminării.
Potrivit art. 19 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, pentru a combate faptele de discriminare Consiliul are atribuţii, între altele, în prevenirea faptelor de discriminare (art. 19 alin. (1) lit. a)) dar şi în investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare (art. 19 alin. (1) lit. c)).
După investigaţia efectuată, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat fapta de discriminare ce a avut ca efect atingerea dreptului la demnitate personală şi a considerat că sancţionarea acestui fapt ca şi prevenirea unor alte fapte de discriminare se poate face prin recomandarea adresată Ministerului Afacerilor Externe.
În aceste condiţii, în exercitarea atribuţiilor sale Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării poate face şi recomandări autorităţilor sau instituţiilor care săvârşesc fapte de discriminare.
De altfel, în art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 se prevede că eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin – prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 1750 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 953/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 970/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
