ICCJ. Decizia nr. 963/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 963/2009
Dosar nr. 2193/33/2007
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 149 din 6 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de S.S. împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, având ca obiect anularea Deciziei nr. 168 din 25 octombrie 2007 emisă de Comisie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, examinând înscrisurile prezentate, a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada încadrării sale în niciuna dintre situaţiile reglementate de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OUG nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs în termen legal, fără a-l motiva în drept.
Recurentul susţine că instanţa de fond a ignorat conţinutul „sentinţei penale emise de către Tribunalul Suprem" care probează nevinovăţia sa, precum şi persecuţia politică la care a fost supus, fiind eliberat din funcţia de primar al comunei Sicula şi trimis la muncă necalificată, cu o retribuţie diminuată.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiţiei, în calitate de reprezentant al Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimatul a arătat că sentinţa penală nr. 531/1972 a Judecătoriei Ineu, invocată de recurent, nu relevă niciun element care să justifice acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticii formulate de recurent, a apărării cuprinse în întâmpinare, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul-reclamant a dedus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 168 din 25 octombrie 2007 emisă de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă prin care i s-a respins cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, cu motivarea că nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 şi art. 3 din OUG nr. 214/1999.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OUG nr. 214/1999 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare:
„(1) Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989.
(2) Se recunoaşte calitatea de luptător anticomunist şi persoanelor din rezistenţa armată care au participat la acţiuni de împotrivire cu arma şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist în perioada 6 martie 1945-august 1964".
În textele imediat următoare, art. 2 şi art. 3, legiuitorul a explicitat sintagmele „infracţiuni săvârşite in motive politice", respectiv „măsuri administrative abuzive".
Nici în etapa administrativă a prezentei cauze şi nici ulterior recurentul-reclamant nu a indicat care este ipoteza legală la care se raportează, susţinând că a fost condamnat penal în mod nelegal din motive politice, că a fost privat de libertate şi că a fost eliberat din funcţia de primar al comunei Sicula din cauza opiniilor sale ostile regimului comunist.
Probele administrate la prima instanţă nu au confirmat susţinerile recurentului, ci, dimpotrivă, au demonstrat justeţea deciziei administrative examinate.
Astfel, sentinţa penală de care se prevalează recurentul este sentinţa penală nr. 531 din 25 octombrie 1972 pronunţată de Judecătoria Ineu, definitivă prin nerecurare, prin care a fost condamnat pentru neglijenţă în serviciu la 2000 lei amendă, constatându-se totodată că pedeapsa amenzii este graţiată în întregime.
În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti s-a reţinut că inculpatul S.S. în calitate de primar al Comunei Sicula a aprobat unor persoane fizice cumpărarea unei cantităţi de cherestea la un preţ mai mic decât cel legal, „cauzând avutului obştesc un prejudiciu de 1187, 13 lei".
Înalta Curte observă că recurentul nu a prezentat niciun element care să contureze „motivul politic" ce l-ar fi determinat să săvârşească această infracţiune. În plus, recurentul nu s-a aflat în niciuna dintre situaţiile enumerate la art. 3, ca fiind „măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1)", cum s-a arătat, pedeapsa aplicată fiind amenda, şi aceea graţiată.
Nici celelalte înscrisuri administrate în cauză nu converg către justificarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În acest sens, Înalta Curte reţine că din fişa personală a recurentului, întocmită de Oficiul personal-învăţământ al Consiliului Popular al Judeţului Bihor la data de 24 mai 1980, rezultă că după eliberarea din funcţia de primar, ca urmare a infracţiunii săvârşite, a fost repus în drepturi, „reprimindu-şi carnetul de partid" şi chiar „a fost numit şeful secţiei panificaţie în oraşul Ineu până la 14 februarie 1974, când a fost numit secretar al Biroului executiv al Consiliului popular al comunei Zarand, unde munceşte şi în prezent".
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive pentru modificarea sau casarea sentinţei pronunţate de Curtea de apel, Înalta Curte va respinge recursul de faţă în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.S. împotriva sentinţei civile nr. 149 din 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 968/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
