ICCJ. Decizia nr. 958/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 958/2009
Dosar nr. 1316/57/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 3837 din 5 mai 2008 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin care a fost eliberat din funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Alba şi suspendarea executării acestui ordin până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Curtea de Apel Alba Iulia prin sentinţa nr. 184/F/CA din 9 decembrie 2008 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar al Judeţului Alba şi a respins acţiunea formulată de reclamant împotriva acestuia şi a respins ca nefondată acţiune în anulare a ordinului şi suspendarea acestuia.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar al Judeţului Alba a fost admisă apreciindu-se că pârâtul nu este emitentul actului atacat, iar potrivit art. 24 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 numirea inspectorului şcolar general este dată în competenţa Ministrului Învăţământului care este şi autoritatea competentă să dispună eliberarea din funcţie conform art. 31 din Legea nr. 128/1997.
Referitor la acţiunea împotriva Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, instanţa de fond a reţinut că prin Nota nr. 33216/2007 a Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului s-a acordat calificativul „Nesatisfăcător" inspectorului general şcolar al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Alba, reclamantul S.C., pe baza punctajelor acordate de Comisia de evaluare.
Prin Ordinul nr. 3837 din 5 mai 2008 emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Alba şi revenirea acestuia la catedra rezervată.
Calificativul acordat, deşi a fost contestat de reclamant, prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost menţinut, iar obţinerea calificativului „nesatisfăcător" conduce la invalidarea pe funcţie şi încetarea contractului de management educaţional, cu consecinţa revenirii la catedra rezervată.
Reclamantul a solicitat anularea ordinului numai în considerarea faptului că prin hotărâre judecătorească definitivă, dar nu irevocabilă, calificativul a fost anulat şi pentru că nu au fost invocate alte motive de nelegalitate s-a respins cererea ca neîntemeiată.
În faţa instanţei de fond, reclamantul a invocat şi excepţia de nelegalitate a raportului de evaluare nr. 33216 din 13 iunie 2007, excepţie care a fost respinsă la termenul din 2 decembrie 2008 pentru că nu ar fi incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că actul respectiv este un act preparator care a stat la baza acordării calificativului, ori calificativul a fost cenzurat pe cale acţiunii directe şi nefiind un act administrativ nu are legătură directă cu dreptul dedus judecăţii, excepţia de nelegalitate fiind respinsă ca inadmisibilă.
Capătul de cerere privind suspendarea actului contestat a fost respins pentru că nu ar fi întrunite condiţiile art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, actul atacat nefiind nelegal şi nu a fost indicată paguba iminentă ce nu s-ar putea repara dacă ordinul ar fi pus în aplicare.
S-a declarat recurs de către reclamant atât împotriva Încheierii din 2 decembrie 2008 cât şi împotriva sentinţei nr. 184/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea recursului declarat împotriva încheierii din 2 decembrie 2008 se arată că aceasta a fost dată cu încălcarea principiului oralităţii, contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se invocă faptul că la termenul din 2 decembrie 2008 s-a ridicat excepţia de nelegalitate a actului administrativ intitulat raport de evaluare (inspecţie) cu nr. 33216 din 13 iunie 2007 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului care a stat la baza Notei nr. 33216/2007 şi a ordinului de eliberare din funcţie a reclamantului şi s-a formulat cerere de amânare, dar instanţa de fond a respins cererea de amânare, a pus în discuţia părţilor excepţia de nelegalitate invocată.
Este criticată soluţia instanţei de fond prin care a fost respinsă excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă dar şi ca neconcludentă şi se arată că raportul de evaluare a condus la stabilirea calificativului şi la emiterea ordinului de eliberare din funcţie a reclamantului.
Sentinţa nr. 184/2008 a instanţei de fond este criticată ca fiind nelegală şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare a cauzei, pentru că a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată în motivele de recurs că mandatara reclamantului a depus cererea de amânare şi a invocat excepţia de nelegalitate, iar instanţa de fond a soluţionat excepţia şi a amânat pronunţarea asupra acţiunii în anulare.
Pentru că acţiunea reclamantului a fost motivată pe sentinţa definitivă prin care s-a anulat calificativul, iar cum aceasta a fost modificată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond, în baza rolului activ, trebuia să pună în vedere reclamantului că precizeze temeiul acţiunii introductive, ori nu s-a făcut acest lucru.
Tot în motivele de recurs se arată că ordinul atacat este lovit de nelegalitate şi netemeinicie pentru că a fost fundamentat pe un ordin (nr. 1223/2007) emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului care nu a fost publicat în Monitorul Oficial, pentru că raportul de evaluare conţine modificări vizibile care nu au suport legal şi real, obiecţiunile la acest raport de evaluare, formulate de reclamant, nu au fost analizate niciodată.
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, fostul Minister al Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a formulat întâmpinare şi s-a solicitat respingere a recursurilor ca nefondate.
După examinarea motivelor de recurs a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat instanţei de fond anularea Ordinului nr. 3837 din 5 mai 2008 emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin care a fost eliberat din funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Alba, motivul invocat fiind acela că ordinul se fundamentează pe calificativul „nesatisfăcător" care a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 21 din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, iar faptul că cererea sa de suspendare a ordinului a fost respinsă nu prezintă relevanţă.
Acţiunea reclamantului a fost respinsă ca şi excepţia de nelegalitate a raportului de evaluare.
Cu privire la recursul declarat împotriva Încheierii din 2 decembrie 2008 prin care a fost respinsă excepţia de nelegalitate a raportului de evaluare criticile aduse sunt nefondate.
Instanţa de fond a apreciat, în mod legal, că actul a cărui nelegalitate este invocată este un act pregătitor, premergător emiterii ordinului de eliberare din funcţie.
Excepţia de nelegalitate nu poate viza decât un act administrativ, iar actul administrativ este definit în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Verificând raportul de evaluare se constată că acesta a fost un act premergător care alături de autoevaluare a stat la baza acordării calificativului „nesatisfăcător", iar legalitatea sa, nefiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi analizată în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, modul de evaluare, raportul de evaluare au fost analizate, pe calea acţiunii directe în cadrul litigiului ce a vizat acordarea calificativului soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 3578 din 21 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, unde s-a reţinut că aprecierea în concret a activităţii de management a performanţelor, raportate la indicatorii specifici stabiliţi, este atributul autorităţii ce a încheiat cu reclamantul contractul de management.
Pentru că a reţinut inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate invocată nu au fost analizate motivele invocate ce vizau nelegalitatea actului.
Referitor la încălcarea dreptului la apărare pentru că este motiv de recurs şi în cadrul recursului declarat împotriva sentinţei acesta va fi analizat în cadrul acelui recurs.
În privinţa recursului declarat de recurent împotriva sentinţei nr. 184 din 9 decembrie 2008, Înalta Curte va constata că motivele sunt nefondate.
Referitor la încălcarea dreptului la apărare, criticile vor fi respinse pentru că, chiar dacă a fost respinsă cererea de amânare a cauzei formulată de mandatarul reclamantului, totuşi instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., a dispus amânarea pronunţării pentru a fi depuse concluzii scrise.
Dacă se considera că era necesară administrarea de noi probe se putea solicita repunerea cauzei pe rol pentru administrarea acestora.
Instanţa de fond nu a încălcat nici dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. pentru că judecătorul trebuie să se pronunţe asupra obiectului cererii dedus judecăţii.
Nu se putea ca instanţa de fond să pună în vedere reclamantului să-şi precizeze temeiul acţiunii introductive pentru că, potrivit art. 132 C. proc. civ., întregirea sau modificarea cererii se poate face la prima zi de înfăţişare, iar termenul din 2 decembrie 2008 nu putea fi prima zi de înfăţişare.
Recurentul nu face altceva decât să reproşeze instanţei lipsa sa de diligenţă în motivarea cererii adresată instanţei când a invocat un singur motiv ce ar viza nelegalitatea ordinului contestat.
A fost respectat principiul contradictorialităţii pentru că părţile prezente şi-au spus punctul de vedere cu privire la excepţia de nelegalitate şi pe fondul cauzei, iar reclamantului i s-a oferit posibilitatea, prevăzută de lege, de a depune concluzii scrise.
Ordinul contestat a fost atacat de recurent pentru că a avut la bază un calificativ ce ar fi fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Este adevărat că prin sentinţa nr. 21/2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia a fost anulat calificativul acordat, dar prin Decizia nr. 3578 din 21 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul, s-a modificat sentinţa şi s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, astfel că soluţia instanţei de fond nu poate fi considerată ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
În motivele de recurs se invocă şi alte motive de nelegalitate a ordinului, dar aceste motive au fost invocate pentru prima oară în recurs şi nu au fost analizate de instanţa de fond, astfel că nu vor putea fi cenzurate de instanţa de recurs.
Apreciind că încheierea şi sentinţa atacată sunt legale şi temeinice, în baza art. 312 C. proc. civ. vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C. S. împotriva sentinţei civile nr. 184/F/CA din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi împotriva Încheierii din 2 decembrie 2008 a aceleiaşi instanţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 955/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 959/2009. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
