ICCJ. Decizia nr. 978/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 978/2009
Dosar nr. 1510/54/200.
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Târgu-Jiu cu nr. 1794/318/2007, reclamanta SC V.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Gorj, anularea înştiinţării de plată nr. 1958/566 din 23 ianuarie 2004 şi restituirea sumei de 782,05 lei, actualizată cu indicele de inflaţie.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul contestat i s-a adus la cunoştinţă că ar datora suma de 782,05 lei, care ulterior a fost luată din contul său prin executare silită, deşi potrivit certificatului de atestare fiscală nr. 1614 din 6 martie 2003 nu are nici un fel de debite.
Prin sentinţa nr. 1324 din 26 februarie 2007, Judecătoria Târgu-Jiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reţinând că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect nu este evaluabil în bani se judecă în primă instanţă de către Tribunal.
Prin încheierea nr. 1987 din 21 mai 2007, pronunţată în dosarul nr. 4045/95/2007, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre soluţionare la Judecătoria Târgu-Jiu calificând-o drept contestaţie la executare.
Prin sentinţa civilă nr. 6567 din 4 octombrie 2007 Judecătoria Târgu-Jiu a respins excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale, neîndeplinirii procedurii prealabile, tardivităţii contestaţiei la executare şi prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de A.V.A.S., introdusă în cauză în virtutea calităţii de cesionar al creanţei în temeiul OG nr. 95/2003, a admis în parte contestaţia la executare, a constatat că petiţionara a înregistrat un debit de 170 lei, a dispus rectificarea titlului executoriu şi a obligat intimatele la restituirea sumei de 612 lei către petentă.
Această sentinţă a fost casată prin Decizia nr. 791 din 26 mai 2008 a Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a reţinut propria sa competenţă în soluţionarea cauzei în primă instanţă, considerând că petenta a solicitat anularea unui act administrativ care atrage aplicarea art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 1493 din 25 iunie 2008, aceeaşi instanţă a constatat că la data de 21 mai 2007 apăruse un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Târgu-Jiu şi Tribunalul Gorj şi a trimis cauza la Curtea de Apel Craiova în vederea soluţionării acestuia conform art. 21 şi următoarele C. proc. civ.
Astfel investită, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 39 CNC din 4 septembrie 2008 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.
În considerentele sentinţei, curtea de apel a reţinut că înştiinţarea de plată contestată de reclamantă nu este un act administrativ-fiscal în sensul art. 41 C. proc. civ., ci o condiţie de legalitate prealabilă începerii executării silite, supusă controlului judecătoresc pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile reglementate de art. 399-400 C. proc. civ.
Această sentinţă a fost atacată cu recurs, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., de către A.V.A.S., care a criticat-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că prin hotărârea dată instanţa a încălcat normele imperative de competenţă materială şi teritorială instituite prin art. 44-45 din OUG nr. 51/1998, în temeiul cărora competenţa judecării cauzei ar fi revenit Curţii de Apel Bucureşti.
Examinând legalitatea sentinţei pronunţate în regulatorul de competenţă prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Într-adevăr, potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1991 privind valorificarea unor active ale statului, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele statului preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii prevăzuţi de art. 38, sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
Prin cererea de chemare în judecată, a fost însă contestată înştiinţarea de plată nr. 1959/566 din 23 ianuarie 2004, emisă de C.A.S. Gorj anterior încheierii protocolului nr. 4 din 23 februarie 2004, prin care A.V.A.S. a preluat creanţele bugetare restante la F.N.U.A.S.C.N.A.S., în conformitate cu prevederile OUG nr. 95/2003.
Prin urmare, Curtea de Apel Craiova a calificat corect cererea ca fiind o contestaţie la executare fiscală supusă normelor generale instituite prin art. 399-400 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revenind instanţei de executare de drept comun, la care fac trimitere prevederile art. 172 alin. (4) C. proCod Fisca.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 39/CNC din 4 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 976/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 979/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
