ICCJ. Decizia nr. 972/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 972/2009
Dosar nr. 825/33/2008
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 480 din 6 iunie 2008, astfel cum a fost îndreptată potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea din data de 25 iunie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC S. SA Năsăud în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu. S-a dispus suspendarea executării somaţiei şi a titlului executoriu nr. 300/2000 emise de pârâtă sub nr. 7688 din 23 aprilie 2008 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum şi de dispoziţiile art. 185 C. proCod Fiscal S-a considerat că suspendarea executării celor două acte este calea care prejudiciază cel mai puţin şi induce un echilibru între interesele divergente ale părţilor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, invocând în drept dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta critică în principal hotărârea Curţii de apel sub aspectul încălcării normelor care guvernează competenţa după materie.
Afirmă că actele suspendate sunt acte de executare silită, care, potrivit Deciziei nr. XIV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, pot fi contestate la judecătorie, ca instanţă de executare. În măsura în care, totuşi, instanţa de recurs apreciază că litigiul de faţă trebuie soluţionat de instanţa de contencios administrativ, recurenta susţine că faţă de valoarea obligaţiilor de plată la bugetul Fondului pentru Mediu, de 262.129 lei, competenţa soluţionării cauzei ar reveni, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalului.
Într-o critică distinctă recurenta combate soluţia Curţii de apel, prin prisma încălcării formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., arătând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu privire la cele două acte.
În fine, recurenta mai susţine că nu au fost examinate in concreto, prin raportare efectivă la probele administrate, cele două condiţii impuse de lege: cazul justificat şi paguba iminentă, prima instanţă răsturnând prezumţia de legalitate de care se bucură actele atacate fără nicio bază.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC S. SA Năsăud a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimata a arătat că actele atacate sunt acte administrative emise de o autoritate publică centrală aşa încât, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competenţa materială revine Curţii de Apel Cluj care în mod legal a soluţionat pricina.
De asemenea, intimata a susţinut că a formulat plângere prealabilă, împotriva actelor administrative prin care i s-au stabilit obligaţiile de plată la Fondul pentru mediu.
Cu privire la condiţiile acordării suspendării, prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004, intimata a considerat că prima instanţă le-a analizat în mod just, hotărârea adoptată fiind, prin urmare, legală.
În recurs s-a administrat, potrivit art. 305 C. proc. civ., proba cu înscrisuri, fiind depuse de către recurentă, la solicitarea Înaltei Curţi actele a căror suspendare face obiectul cauzei.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Intimata reclamantă SC S. SA Năsăud a învestit Curtea de Apel Cluj cu o contestaţie având ca obiect anularea somaţiei şi a titlului executoriu nr. 300/2008 emise de recurenta pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu.
În cuprinsul aceleiaşi cereri a fost formulată şi o cerere accesorie de suspendare a executării celor două acte.
Necontestat, debitul total de 262.129 lei, care cuprinde contribuţia la Fondul pentru mediu pentru perioada 1 august 2002-31 decembrie 2003 şi majorările de întârziere aferente, a fost stabilit prin Decizia de impunere nr. 19/5696 din 26 martie 2008 emisă de recurentă, titlu de creanţă potrivit art. 110 alin. (3) din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură civilă de procedură fiscală, ce putea fi contestat în condiţiile prevăzute de art. 205-207 din acelaşi act normativ.
Cum obligaţiile de plată nu au fost achitate în termenul prevăzut la pct. III din Decizia de impunere, recurenta a păşit la etapa următoare, a emiterii Titlului executoriu nr. 300 din 23 aprilie 2008, potrivit art. 141 din OG nr. 92/2003, precum şi a somaţiei prin care, în baza art. 145 alin. (1) din acelaşi act normativ, debitoarea SC S. SA Năsăud a fost înştiinţată despre începerea executării silite.
Potrivit art. 172 C. proCod Fiscal:
„(1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
(2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. (4) C. proc. civ. nu sunt aplicabile.
(3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."
Soluţionând recursul în interesul legii declarat în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169 alin. (4) C. proCod Fiscal, devenit după republicare art. 172 alin. (4),SECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XIV/2007 au stabilit că:
„Judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege."
Din considerentele expuse rezultă că motivul de recurs referitor la pronunţarea hotărârii atacate cu încălcarea competenţei altei instanţe, motiv de casare potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este fondat, cererii de suspendare de faţă aplicându-i-se, potrivit regulii înscrise la art. 17 C. proc. civ., aceeaşi normă de competenţă ca şi contestaţiei la executare.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) şi (6) C. proc. civ. se va admite recursul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu şi se va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Năsăud, în circumscripţia căreia se îndeplinesc actele de executare silită.
În raport de calificarea juridică a cererii cu care intimata-reclamantă a învestit instanţa de judecată şi a dezlegării date primului motiv de recurs, Înalta Curte constată că examinarea celorlalte două motive de recurs, referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 7 şi art. 14 din Legea nr. 554/2009 a contenciosului administrativ, a devenit de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 480 din 6 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Judecătoria Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 970/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 976/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
