ICCJ. Decizia nr. 979/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 979/2009
Dosar nr. 389/64/2008
Şedinţa publică din 20 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 16 aprilie 2008, reclamanta SC T. SA Braşov, în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., a solicitat instanţei, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării pct. 4 din Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 134/2007 privind aprobarea criteriilor de evaluare a punctajelor şi a metodologiei de punctare, aplicabile în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 174/2007 şi prin Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 433/2008, până la pronunţarea instanţei de fond.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele: prin ordinul nr. 134/2007, astfel cum a fost modificat prin actele normative ulterioare, au fost aprobate criteriile de evaluare a punctajelor şi metodologia de punctare, aplicabile în vederea atribuirii (prin licitaţie electronică) a traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean. Aşa cum este prevăzut în cuprinsul ordinului nr. 134/2007 „atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean se face cu respectarea Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora".
Prin Ordinul nr. 394/2008 au fost aduse o serie de modificări Ordinului nr. 1.892/2006 printre care: la punctul nr. 25 şi prin abrogarea pct. 4 din Anexa 7 a) privind depunctarea operatorului de transport cu câte un punct pentru fiecare copie conformă suspendată, sens în care reclamanta a solicitat emitentului actului normativ să procedeze la modificarea Ordinului nr. 134/2007 potrivit noilor dispoziţii legale.
Faţă de condiţiile de admitere a cererii de suspendare, reclamanta a făcut următoarele precizări:
Existenţa unui caz bine justificat, aşa cum este definit de art. 2 alin. (l) lit. t) din Legea nr. 554/2004: „ împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", îl reprezintă modificarea Ordinului nr. 1.892/2006, respectiv abrogarea dispoziţiilor privitoare la depunctarea operatorului de transport cu câte un punct pentru fiecare copie conformă suspendată, modificare a dispoziţiilor legale, care nu a fost încă operată în cuprinsul Ordinului nr. 134/2007.
Paguba iminentă/prevenirea unei pagube iminente, constă în penalizarea/depunctarea la care societatea ar fi supusă în cazul aplicării acestui criteriu de evaluare, penalizare care va aduce, în mod cert, un punctaj final mai mic decât cel care ar putea fi obţinut în condiţiile noilor dispoziţii legale, situaţie care ar putea duce la pierderea licitaţiei pe anumite trasee.
In cauză a formulat întâmpinare pârâtul M.I.R.A., solicitând respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele argumente: activitatea de transport judeţean este reglementată prin Legea nr. 92/2007 a serviciilor de transport public local.
Pentru punerea în executare a acestui act normativ, M.I.R.A. a emis Normele de aplicare, aprobate prin Ordinul M.I.R.A. nr. 353/2007.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Ordinul M.I.R.A. nr. 353/2007, criteriile de evaluare în baza cărora se atribuie punctele în cazul traseelor judeţene, precum şi metodologia de punctare sunt prevăzute în Ordinul M.I.R.A. nr. 134/2007, astfel cum a fost modificat prin Ordinul M.I.R.A. nr. 174/2007.
Aceste ordine au fost emise în temeiul OUG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, cu modificările şi completările ulterioare, care la art. 34 alin. (2) prevede că „în vederea atribuirii traseelor, condiţiile impuse şi punctajele pentru departajare se stabilesc (...) de M.I.R.A. pentru traseele judeţene."
S-a învederat instanţei că emitentul ordinelor menţionate a respectat prevederile legale, în sensul că a emis norme în materia criteriilor de evaluare şi punctare a transportatorilor înscrişi în cursele de trafic judeţean.
Prin Ordinul M.I.R.A. nr. 174/2007, pct. 4 din anexa 2, se reia prevederea din Ordinul M.I.R.A. nr. 134/2007 conform căreia „operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenţei de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport judeţean".
Pârâtul consideră că instanţa de contencios administrativ este competentă a cerceta respectarea actelor normative în temeiul cărora a fost emis un act administrativ, respectarea metodologiei de evaluare şi punctare de către autorităţile competente, iar nu să se pronunţe asupra oportunităţii emiterii/modificării unor dispoziţii din cuprinsul actului administrativ atacat.
Pârâtul a arătat că nu se poate reţine aspectul invocat de reclamantă conform căruia Ministerul Transporturilor „a remarcat ilegalitatea textului prezentat" şi „l-a abrogat prin Ordinul nr. 394/2008", astfel că „se impune ca şi M.I.R.A. să-l elimine". Conform art. 341 alin. (2) din OUG nr. 109/2005, cele două autorităţi au competenţe distincte în reglementarea condiţiilor de evaluare şi de punctare, respectiv Ministerul Transporturilor pentru traseele interjudeţene şi M.I.R.A. pentru traseele judeţene.
Faptul că Ordinul m.a.i. nr. 134/2007 face trimitere la respectarea dispoziţiilor Ordinul m.t.c.t. nr. 1892/2006 în atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean, nu înseamnă că activitatea de transport judeţean şi atribuirea traseelor judeţene din Programul judeţean de transport pentru 2008/2011 este reglementată de acest act. Cadrul general de reglementare îl constituie Lega nr. 92/2007, Ordinul m.a.i. nr. 353/2007, precum şi Ordinul m.a.i. nr. 134/2007 şi Ordinul m.a.i. nr. 174/2007, iar criteriile de evaluare şi punctare sunt clar reglementate de ultimele două ordine amintite.
Prejudiciul iminent la care reclamanta este expusă ca urmare a depunctării, precum şi eventualele daune ce-i vor fi cauzate sunt, de fapt, o simplă consecinţă a suspendării copiilor conforme a licenţelor de transport, deci a unei măsuri de sancţionare a transportatorului aplicată în temeiul art. 39 din Legea nr. 92/2007 în cazul săvârşirii unor abateri grave sau repetate de la prevederile contractelor de atribuire a serviciului, precum şi de la reglementările în vigoare privind transportul rutier şi/sau protecţia mediului.
Astfel că, orice vătămare invocată de reclamantă se va datora numai propriei conduite culpabile, iar nu unor reglementări mai stricte, severe, în domeniul său de activitate.
De asemenea, pârâtul a învederat că toţi transportatorii înscrişi în cursele de trafic judeţean sunt supuşi aceluiaşi regim, fără a putea astfel invoca stabilirea unor condiţii inechitabile de participare la cursa obţinerii de trasee.
Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 71/F/CA din 27 mai 2008, a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea efectelor prevederilor Punctului 4 din Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 134/2007 privind aprobarea criteriilor de evaluare a punctajelor şi a metodologiei de punctare, aplicabile în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 174/2007 şi prin Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 433/2008, până la pronunţarea instanţei de fond în dosarul nr. 419/64/2008.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, având în vedere că sunt întrunite cumulativ condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul justificat şi prevenirea unei pagube iminente, deoarece există indicii în privinţa nelegalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită, în sensul că argumentele prezentate de reclamantă cu privire la nelegalitatea actului administrativ sunt aparent valabile.
S-a mai reţinut că este corectă o astfel de modalitate de abordare a întrunirii condiţiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, ţinând cont şi de Recomandarea nr. R/89/8 din 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, prin care s-a arătat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie, fără a contesta, totuşi, eficacitatea necesară a acţiunii administrative principale.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.I.R.A. (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
Recurentul a susţinut că, în mod eronat, prima instanţă a admis cererea de suspendare, deşi nu erau întrunite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, s-a arătat că activitatea de transport judeţean de persoane prin curse regulate şi atribuirea traseelor judeţene din Programul judeţean de transport pentru 2008-2011 se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 92/2007 a serviciilor de transport public local, ale Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 353/2007, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 174/2007.
Chiar dacă, aşa cum rezultă din cele înscrise în cuprinsul ordinului atacat, prevederile speciale ale Ordinului nr. 134/2007 se completează cu cele ale Ordinului M.T.C.T. nr. 1892/2006, aceasta se face numai în măsura în care normele respective sunt compatibile cu reglementările expuse din domeniul transporturilor judeţene, care, de altfel, au şi fost respectate.
S-a mai susţinut că nu se poate vorbi, în speţă, nici despre o pagubă iminentă având în vedere că intimata nu este în situaţia imposibilităţii înlăturării consecinţelor unei eventuale pagube, ce ar decurge din punerea în executare a prevederilor art. 4 din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 1341/2007, iar intimata a învestit instanţa şi cu o acţiune având ca obiect anularea actului administrativ în discuţie.
Pe de altă parte, s-a arătat că, toţi transportatorii înscrişi în cursele de trafic judeţean sunt supuşi aceluiaşi regim, fără a se putea invoca stabilirea unor condiţii inechitabile de participare la licitaţia pentru obţinerea de trasee.
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este temeinică şi legală, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Ordinul criticat stabileşte metodologia şi criteriile de evaluare în vederea atribuirii traseelor în transportul judeţean, acesta fiind adoptat la momentul când desfăşurarea activităţii de transport cunoştea o reglementare unitară, respectiv, OUG nr. 109/2005, privind transporturile rutiere şi Ordinul nr. 1892/2006, privind normele metodologice de aplicare a legii transporturilor.
Ulterior, transportul judeţean a primit o nouă reglementare, respectiv, Legea nr. 92/2007 - privind transportul public local şi Ordinul nr. 353/2007 - privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 92/2007.
Astfel, Ordinul M.I.R.A. nr. 134/2007, care a fost emis în temeiul art. 341 alin. (2) din OUG nr. 109/2005 prevede că: „în vederea atribuirii traseelor, condiţiile impuse şi punctajele de departajare se stabilesc (...) de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, pentru traseele judeţene", iar pe de altă parte, chiar cuprinsul Ordinului nr. 134/2007 este menţionată respectarea dispoziţiilor Ordinului nr. 1.892/2006 - „ Atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean se face în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, cu modificările ulterioare (...)".
La data adoptării ordinului atacat, condiţiile stabilite în vederea atribuirii traseelor judeţene erau asemănătoare/identice celor cuprinse în Ordinul nr. 1.892/2006, fiind în concordanţă cu dispoziţiile OUG nr. 109/2005 şi cu cele ale ordinului anterior menţionat.
Potrivit dispoziţiilor OUG nr. 109/2005, operatorul de transport putea fi sancţionat prin suspendarea unei copii conforme, iar potrivit Ordinului nr. 1.892/2006 (privind normele de aplicare ale OUG nr. 109/2005), în dispoziţiile privind criteriile de evaluare pentru atribuirea traseelor, respectiv, pct. 4 din Anexa 7a a acestui act normativ prevedea: „Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenţei de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport interjudeţean ", iar în Anexa 7b a aceluiaşi ordin ( privind metodologia de punctura) era prevăzut: „Punctajul obţinut la criteriile de evaluare 1, 2 şi 3 menţionate în anexa nr. 7a) se cumulează. Din suma astfel obţinută se scade punctajul rezultat la criteriul 4, obţinându-se punctajul general".
Aceste dispoziţii, privind depunctarea operatorului de transport ca urmare a suspendării copiilor conforme, a fost introdus şi în Ordinul nr. 134/2007 care stabilea criteriile de punctare pentru traseele care vor fi atribuite în transportul judeţean, având conţinutul mai sus arătat.
La data adoptării Ordinului nr. 134/2007, acesta a preluat în criteriile de punctare dispoziţiile cuprinse în Ordinul nr. 1.892/2006, prevăzând criteriul prin care se stabilea depunctarea operatorului de transport.
Ordinul nr. 134/2007 a prevăzut în mod expres respectarea condiţiilor impuse de Ordinul nr. 1.892/2006.
Anterior organizării şedinţei de atribuire pentru noul program de transport (2008 -2011), Ordinului nr. 1892/ 2006 i se aduc modificări prin Ordinul nr. 394/ 2008, în sensul în care acest criteriu de evaluare privind depunctarea operatorului de transport este abrogat, în esenţă reţinându-se ca fiind unul discriminatoriu.
Totodată, în aceeaşi perioadă se aduc modificări şi Ordinului nr. 134/2007, prin Ordinul nr. 433/ 2008, fără ca noile condiţii legale să fie avute în vedere.
Astfel, promovarea acţiunii de anulare, în parte, şi de suspendare a actului normativ a venit în momentul în care acest ordin nu a mai respectat dispoziţiile actelor normative în baza
cărora a fost emis, în concret, nerespectarea dispoziţiilor Ordinului nr. 1.892/2006 după modificarea acestuia prin Ordinul nr. 394/ 2008, în sensul mai sus arătat.
Faţă de solicitarea de suspendare a dispoziţiilor acestui act normativ, recurentul, deşi recunoaşte faptul că emiterea actului normativ (Ordinul nr. 134/2007 ) s-a făcut în temeiul OUG nr. 109/2005 şi se impunea respectarea dispoziţiilor Ordinului nr. 1.892/2006, aşa cum a fost prevăzut chiar în cuprinsul actului normative contestat, a cerut totuşi respingerea cererii, întrucât desfăşurarea activităţii de transport judeţean se face în baza altor acte normative decât cele care au stat la baza emiterii actului normativ atacat şi pentru că, în opinia lui, prejudiciul suferit este o consecinţă a aplicării dispoziţiilor legale din legea transportului public local, respectiv a art. 39 din Legea nr. 92/2007.
Din acest punct de vedere, textul criticat nu pare să fie în concordanţă nici cu prevederile acestor acte normative, unde deşi criteriul de evaluare dispune diminuarea punctajului pentru copii conforme suspendate, în Legea nr. 92/2007 şi în Ordinul nr. 353/2007 nu sunt prevăzute situaţii în care o copie conformă a licenţei de traseu poate fi suspendată.
Date fiind aceste aspecte, avute în vedere în mod corect şi de prima instanţă, fără a se analiza fondul cauzei şi în concordanţă cu Recomandarea nr. R/89/8 din 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, pe bună dreptate s-a reţinut că prima condiţie, respectiv ceea a cazului bine justificat este îndreptăţită.
Nici cu privire la iminenţa unei pagube, susţinerile recurentului nu sunt întemeiate.
Este evident că prin depunctarea la care societatea este supusă prin aplicarea prevederilor legale contestate, se poate atrage pierderea licitaţiei, prin aplicarea acestui criteriu, ceea ce reprezintă un prejudiciu iminent pentru societate, ale cărui consecinţe nu pot fi înlăturate decât prin suspendarea actului.
În raport cu toate cele expuse, constatându-se că dezlegarea dată cauzei de către prima instanţă este corectă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.I.R.A. (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor) împotriva sentinţei civile nr. 71/F/CA din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 978/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1027/2009. Contencios → |
|---|
