ICCJ. Decizia nr. 986/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 986/2010
Dosar nr. 2520/2/200.
Şedinţa publică din 23 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2520/2/2009 reclamanta T.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe constatarea refuzului nejustificat al acestuia de a soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtului să-i primească cererea de redobândire a cetăţeniei române într-un termen scurt, rezonabil. A solicitat totodată acordarea de daune morale în cuantum de 380 lei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în luna decembrie 2008 s-a prezentat la Secţia Consulară a Ambasadei Române la Chişinău în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, conform dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 21/1991, dar i s-a refuzat primirea cererii, comunicându-i-se să facă o cerere scrisă de programare prin poştă.
Reclamanta s-a adresat cu o primă cerere de redobândire a cetăţeniei române la data de 07 ianuarie 2009, revenind la data de 09 februarie 2009 cu o nouă cerere.
Deşi Secţia Consulară avea obligaţia de a-i răspunde într-un termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoştinţă de solicitare, acest lucru nu s-a întâmplat.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15 mai 2009 pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că s-a impus organizarea unei programări, având în vedere capacitatea limitată a Secţiei Consulare din cadrul Ambasadei României la Chişinău de a procesa datele, cuprinzând cererile de redobândire a cetăţeniei, aceste persoane fiind invitate în ordine cronologică să formuleze cererea de intenţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2072 din 19 mai 2009 a admis acţiunea formulată de T.N. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Externe.
A constatat refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe de soluţionare a cererii reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române şi a fost obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Externe să stabilească o dată de depunere de către reclamantă a cererii de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil.
A respins capătul de cerere privind daunele morale, ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în condiţiile în care legea specială în materie, respectiv Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuţii în domeniu are obligaţia de a soluţiona cererile formulate de persoane care doresc redobândirea cetăţeniei române, se impune respectarea dispoziţiilor cuprinse în norma generală şi a dreptului oricărui cetăţean la soluţionarea cererii, într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte capătul de cerere, având ca obiect acordarea daunelor morale, Curtea a reţinut că în cauză acesta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit prin refuzul de stabilire a datei de primire a cererii, iar prin obligarea autorităţii publice de a rezolva cererea în sensul solicitat de reclamant se realizează o reparaţie morală îndestulătoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Ministerul Afacerilor Externe a subliniat că nu se poate reţine culpa sa – prin Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău – în condiţiile unei puteri de absorbţie a cererilor de redobândire a cetăţeniei române mult mai mică decât numărul solicitărilor venite din partea cetăţenilor moldoveni. În privinţa termenului rezonabil invocat de recurentul-reclamant, intimatul a amintit că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a explicat că aprecierea caracterului „rezonabil" al unui termen depinde de complexul circumstanţelor fiecărui caz în parte şi nu doar de durata termenului (Cauza Katte Klitsche de la Grange, spre exemplificare).
Examinând cauza prin prisma criticilor enunţate de recurent şi expuse rezumativ de instanţa de control judiciar, dar şi din perspectiva art. 3041 C. proc. civ. în raport de materialul probator existent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
În pofida confuziilor care se regăsesc în motivarea soluţiei pronunţate de instanţa fondului cu privire la situaţia de fapt, evaluând cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T.N. prin raportare la normele legale incidente, Înalta Curte constată că dezlegarea pe care această cerere a primit-o este nelegală şi netemeinică.
Obiectul acţiunii a vizat constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe de a soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii de către reclamantă a cetăţeniei române, obligarea ca această cerere să-i fie primită de îndată şi plata de daune morale în cuantum de 380 lei.
Cum însuşi reclamantul a precizat, scrisoarea de intenţie adresată Secţiei Consulare a Ambasadei României din Chişinău a fost întocmită la data de 7 ianuarie 2009.
Demersul judiciar a fost pornit în faţa instanţei de contencios a Curţii de Apel Bucureşti la 19 martie 2009.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Întrucât nici legiuitorul naţional şi nici art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluţionează cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Nu în ultimul rând, în această apreciere este utilă şi raportarea la jurisprudenţa C.E.D.O. care a statuat că noţiunea de „termen rezonabil" nu este sinonimă celei de „termen scurt", ci se raportează la toate circumstanţele, împrejurările concrete ale cazului (Cauzele Katte Klistche de la Grange c/ Italia, Hozze c/Olanda, Phillis c/Grecia, Ceteroni c/Italia).
Este de notorietate că Secţia Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuţie şi că din lipsa unui spaţiu corespunzător este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termen scurt.
În speţă, intervalul de timp de aproximativ 3 luni scurs între data depunerii scrisorii de intenţie şi data sesizării instanţei de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil.
În contextul arătat, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) sau lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi nici cele ale art. 18 alin. (1) cu referire la art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ, soluţia corectă şi legală fiind aceea a respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Ca urmare, văzând art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 2072 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de T.N., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 985/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 989/2010. Contencios → |
|---|
