ICCJ. Decizia nr. 1018/2010. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1018/2010
Dosar nr.305/64/2009
Şedinţa publică din 24 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 88/F din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov a fost respinsă acţiunea reclamantului M.L. formulată în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Administraţie, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 27.000 lei reprezentând bursa corespunzătoare perioadei 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2009 şi comunicarea notei obţinută la proiectul personal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că reclamantul M.L. a participat la programul de selecţie pentru formarea specializată în administraţia publică pentru a dobândi statutul de manager public.
În urma selecţiei a fost înmatriculat prin Ordinul nr. 236 din 23 noiembrie 2005 la poziţia nr. 32 din Anexa I, reclamantul semnând un angajament, din care a rezultat că a luat cunoştinţă de prevederile OUG nr. 56/2004 privind Statutul special al funcţionarului public denumit manager public.
Ulterior înmatriculării la programul de formare specializată pentru dobândirea statutului de manager public, Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor a comunicat Unităţii Centrale pentru Reforma Administraţiei Publice din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor faptul că diploma profesională de management eliberată de Open University din Marea Britanie pe numele reclamantului corespunde unei formări profesionale de un an de studiu (respectiv 60 de credite).
Pentru aceste motive, constatând că reclamantul nu îndeplineşte una din condiţiile esenţiale pentru a fi cursant în cadrul programului de formare specializată în administraţia publică cu durată de 2 ani, destinat absolvenţilor de învăţământ superior, viitori manageri publici, Institutul Naţional de Administraţie a promovat o acţiune prin care a solicitat constatarea nulităţii parţiale a Ordinului nr. 326 din 23 noiembrie 2005 emis de directorul general, al Institutului Naţional de Administraţie, în ceea ce-l priveşte pe reclamant.
Instanţa de fond a constatat că, pe parcursul soluţionării acestui litigiu, s-a dispus suspendarea parţială a efectelor acestui ordin referitor la reclamantul M.L..
Această acţiune formulată de Institutul Naţional de Administraţie a fost admisă de Curtea de Apel Bucureşti prin Sentinţa nr. 2549 din 22 octombrie 2007, iar prin Decizia nr. 3653 din 23 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţa arătată a fost modificată în tot, în sensul că acţiunea reclamantului Institutul Naţional de Administraţie a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
Instanţa de fond, având în vedere înscrisurile cauzei, a constatat că reclamantul s-a înscris şi a participat la programul de formare specializată fără a îndeplini cerinţa de admisibilitate prevăzută de Regulamentul de Studii, respectiv studiile de lungă durată constatate prin diplomă de licenţă sau echivalentă a acestor studii.
Instanţa a reţinut că aspectul formal, al înmatriculării în cadrul programului de formare specializată, nu reprezintă un argument pentru ca acesta să beneficieze de contravaloarea bursei şi a studiilor, întrucât s-a dovedit că reclamantul nu întruneşte o condiţie de fond, generală şi necesară pentru admiterea la efectuarea acestor studii.
De asemenea, instanţa a constatat că cel de-al doilea petit al cererii introductive, referitor la comunicarea notei obţinute de reclamant la proiectul personal, reprezintă o sarcină excesivă pentru pârâtă, motiv pentru care a respins ca neîntemeiat şi acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentinţa pronunţată ca nelegală şi temeinică.
A invocat dispoziţiile art. 304 pct. 4, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, OUG nr. 54/2004, art. 9 alin. (3), art. 28 alin. (1) lit. c) pct. 9, 33 din OUG nr. 92/2008, art. 59 - 60 din HG nr. 783/2005 şi art. 1 din HG nr. 1175/2004 în susţinerea recursului declarat.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a arătat că instanţa de fond a încălcat limitele puterii judecătoreşti şi a nesocotit un act administrativ perfect valabil, respectiv ordinul prin care a dobândit calitatea de cursant.
A precizat că instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile judecătoreşti şi s-a substituit puterii executive reprezentate prin Centrul Naţional pentru Recunoaşterea şi Echivalarea Diplomelor.
A arătat că The Open University Business School este cea mai importantă facultate a universităţii britanice de stat şi este acreditată de toate cele trei instituţii de acreditare internaţionale privind educaţia managerială (Marea Britanie, Europa şi Statele Unite).
A susţinut că instanţa de fond a ignorat faptul că sistarea plăţii bursei a fost făcută începând cu luna ianuarie 2007, prin încheierea de şedinţă pronunţată în Dosarul nr. 8236/2/2006 de Curtea de Apel Bucureşti, măsură dispusă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, care a intervenit prin pronunţarea Deciziei nr. 3653/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, măsură care nu mai este de actualitate având în vedere soluţia dată pe fondul cauzei, astfel încât a arătat că Ordinul nr. X/2005, de înmatriculare în cadrul programului de formare specializată, a rămas în vigoare.
Recurentul a expus pe larg situaţia de fapt privind înscrierea la programul de formare arătat şi a concluzionat că pârâtul, prin exces de putere, a refuzat să ia în considerare hotărârea irevocabilă arătată şi să-i plătească bursa lunară pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2009, precum şi să-i comunice nota obţinută la proiectul personal.
A arătat că a promovat, în sesiunea iunie 2009, încă un examen de licenţă la S.N.S.P.A.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu dispoziţiile legale aplicabile cauzei va respinge ca nefondat recursul formulat pentru considerentele ce urmează.
Instanţa de control judiciar a constatat că reclamantul, ulterior pronunţării Deciziei nr. 3653 din 23 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a solicitat autorităţii pârâte plata sumei ce reprezintă bursa corespunzătoare perioadei 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2009 şi comunicarea notei obţinută la proiectul personal, având în vedere soluţia adoptată de instanţă cu privire la anularea parţială a Ordinului Institutului Naţional de Administrare din 23 noiembrie 2005 - Anexa 1 (poziţia 32).
Înalta Curte reţine faptul că Ordinul din 23 noiembrie 2005 despre care se susţine că reprezintă temeiul acordării bursei solicitate, în cauza de faţă, reprezintă actul administrativ de înmatriculare a recurentului-reclamant la Institutul Naţional de Administraţie, pentru anul I de studii 2005 - 2006, act administrativ cu efect temporar limitat, având în vedere scopul pentru care a fost emis.
Înalta Curte a constatat că Programul de formare specializată în administraţia publică cu durata de 2 ani, destinat absolvenţilor învăţământului superior, a fost finalizat în anul 2007, prin desfăşurarea activităţii de evaluare, în perioada 2 martie - 7 martie 2007 a unui număr de 22 de proiecte personale ale bursierilor, din cadrul Programului de formare specializată destinat viitorilor manageri publici YPS, ciclul 2, fără ca recurentul-reclamant să beneficieze de această evaluare, datorită faptului că Ordinul nr. X/2005 a fost suspendat în ceea ce-l priveşte pe cursantul L.M..
Înalta Curte a constatat că după data de 23 octombrie 2008, data încetării efectelor suspendării Ordinului nr. X/2005, recurentul-reclamant nu a solicitat echipei de management a programului de formare specializată reluarea Programului şi desfăşurarea activităţii de evaluare a proiectului personal prezentat, ci a ordonat comunicarea notei obţinute la proiect şi plata bursei corespunzătoare.
Or, fără ca recurentul-reclamant să finalizeze cursul programului la care a fost înscris şi fără să se fi realizat activitatea de evaluare a proiectului personal este evident că nu este posibilă obligarea autorităţii în sensul achitării bursei şi comunicarea notei, căci cursul nu a fost finalizat şi evaluarea nu a avut loc, acestea fiind activităţi obligatorii ce trebuiau realizate de recurentul-reclamant.
Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecăţii autoritatea intimată a răspuns cererilor formulate de recurent, iar adresele de răspuns nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de control judiciar a constatat că refuzul autorităţii intimate, de a da curs cererilor formulate de recurentul-reclamant, nu depăşeşte limitele dreptului de apreciere, adică nu reprezintă exercitarea cu exces de putere a refuzului şi a concluzionat că este un refuz justificat.
Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurent cu privire la încălcarea limitelor puterii judecătoreşti, la nesocotirea caracterului executoriu al Ordinul Institutului Naţional de Administraţie nr. X/2005, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat în legătură cu legalitatea/nelegalitatea ordinului arătat, ci a constatat că reclamantul nu este îndreptăţit la plata sumei solicitate.
Înalta Curte reţine ca fiind corectă interpretarea dată de instanţa de fond a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 56/2004, văzând dispoziţiile art. 4 alin. (1) din OUG nr. 56/2004 care impun, alături de alte condiţii, condiţia cu privire la durata studiilor superioare.
Or, raportat la durata Programului de formare, aşa cum este prevăzută prin Ordinul nr. 142 din 10 iulie 2006, pentru aprobarea Regulamentului de Studii privind organizarea şi desfăşurarea programului de formare specializată în administraţia publică, dar şi la faptul că recurentul-reclamant nu a finalizat programul de formare, fapt recunoscut de reclamant prin cererea de chemare în judecată ("până în luna august 2006 am urmat programul derulat de Institutul Naţional de Administraţie") rezultă că solicitarea recurentului de plată a bursei pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2009 nu are niciun temei.
Pentru toate aceste motive, văzând că nu sunt motive de casare sau de modificare a sentinţei atacate, Înalta Curte în temeiul art. 312 din C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.L. împotriva Sentinţei civile nr. 88/F din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1017/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1019/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
