ICCJ. Decizia nr. 1051/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1051/2010
Dosar nr. 7777/2/2008
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2761 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii acţiunii formulate de reclamantul O.M., în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R., prin care solicita obligarea acestuia să-i elibereze, preschimbat, certificatul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989". Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, ca prematur introdusă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens; prin urmare, legea impune o anumita procedura înainte ca petentul nemulţumit de hotărârile pârâtului să se poată adresa instanţei de judecată.
Practic, reţine prima instanţă, Legea nr. 341/2004 derogă de la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în sensul că prevede condiţia ca, înainte de a se putea contesta în instanţă hotărârile pârâtului, să se conteste aceste hotărâri la Comisia Parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989; abia după primirea răspunsului de la această comisie, reclamantul se poate adresa instanţei, dacă va fi in continuare nemulţumit de răspunsul primit la contestaţia sa.
Pe de alta parte, se arată în considerentele sentinţei atacate, orice solicitare de eliberare a unui astfel de certificat trebuie să aibă în prealabil avizul Comisiei Parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.
Or, reţine instanţa de fond, nu s-a făcut dovada nici a avizului comisiei sus indicate si nici a soluţionării contestaţiei reclamantului iar, atâta timp cât Comisia Parlamentară nu s-a pronunţat asupra unei contestaţii a reclamantului, acesta nu poate solicita preschimbarea certificatului.
Concluzionează prima instanţă că nu se poate afirma că dreptul reclamantului de a i se emite un certificat de revoluţionar de către pârât este un drept actual la data de pronunţării acestei hotărâri.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul.
Recurentul-reclamant a adus, în esenţă, critici sentinţei atacate, în sensul că greşit a fost soluţionată cauza în raport de excepţia prematurităţii acţiunii, deoarece încă din anul 2005 a solicitat preschimbarea certificatului în cauză, însă nici până în prezent cererea sa nu a fost soluţionată, astfel că sunt incidente prevederile art. 6 din C.E.D.O.
Se susţine că prin respingerea acţiunii sale ca fiind prematur introdusă i se îngrădeşte şi accesul la justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor care există la dosarul cauzei, a dispoziţiilor legale incidente cât şi sub toate aspectele în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., apreciază recursul ca fiind fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurentul-reclamant a formulat cerere de preschimbare a certificatului de „luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", conform Legii nr. 341/2004, înregistrată la nr. 17019 din 20 ianuarie 2005.
Această cerere nu a fost soluţionată nici în prezent.
Este adevărat că potrivit prevederilor Legii nr. 341/2004 şi HG nr. 1412/2004, modificată şi completată, intimatul S.S.P.R. primeşte cererea şi dosarul de preschimbare pe care le supune analizei Comisiei Secretariatului, care dacă constată că dosarul îndeplineşte condiţiile cerute de lege, validează şi propune C.P.R. acordarea avizului favorabil de preschimbare a certificatului doveditor.
Orice justificare care vizează nesoluţionarea cererii recurentului-reclamant din 20 ianuarie 2005 de preschimbarea a certificatului de revoluţionar de către autorităţile implicate în această procedură nu poate fi reţinută ca fiind una obiectivă, deoarece acestea sunt ţinute de respectarea principiului operativităţii specifice oricărei activităţi a autorităţilor administrative.
De asemenea, instanţele de judecată sunt datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorităţii administrative cu privire la soluţionarea anumitor cereri, pentru a se asigura o protecţie reală a drepturilor fundamentale a cetăţenilor, prevăzute în Constituţia României cât şi în C.E.D.O.
Procedura soluţionării cererii reclamantei trebuie să se desfăşoare într-un termen rezonabil, noţiune impusă de art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.
Termenul rezonabil astfel consacrat se referă atât la durata procedurilor administrative preliminare cât şi la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligaţia de a organiza funcţionarea puterilor sale în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana îndreptăţită să poată beneficia efectiv de protecţia asigurată de prevederile art. 6 din C.E.D.O.
Nesoluţionarea cererii recurentului-reclamant într-un interval de timp de peste 5 ani de la formularea acesteia conduce la imposibilitatea valorificării drepturilor ce decurg din calitatea de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi echivalează cu nesocotirea termenului rezonabil.
Mai mult, termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar de până la 30 iunie 2009, prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, este unul general, care trebuie apreciat de la caz la caz, iar în cauza dedusă judecăţii a fost cu atât mai mult depăşit.
Prin urmare, dreptul recurentului-reclamant în ceea ce priveşte preschimbarea certificatului în cauză este actual.
În raport de toate aceste considerente, instanţa de recurs apreciază că soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii reclamantului ca prematur introdusă este nelegală.
Ţinând seama de cele reţinute cât şi de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se va admite recursul declarat de recurentul-reclamant, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul O.M. împotriva sentinţei 2761 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1028/2010. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 1066/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
---|