ICCJ. Decizia nr. 1397/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1397/2010
Dosar nr. 954/45/2008
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. 4722/99/2008 pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamata A.C.O. a formulat plângere împotriva deciziei din 8 mai 2008 a C.C.C.L.R.A., prin care i s-a respins cererea ca tardivă.
În motivarea acţiunii a arătat că tatăl său M.A., avocat, a fost considerat în timpul regimului comunist „duşman al poporului şi exploatator" fiind condamnat politic, iar urmare a acestui fapt mama sa a fost dată afară din învăţământ, iar reclamanta a fost exmatriculată din clasa a VI-a elementară, deşi erau obligatorii opt clase, pentru a rămâne muncitoare necalificată.
A mai arătat că a solicitat acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă în anul 2000, în temeiul OUG nr. 214/1999, tatăl său obţinând certificatul prin Decizia nr. 22 din 16 ianuarie 2001, în timp ce ei şi mamei li s-au cerut acte suplimentare, ce nu puteau fi eliberate de nici o autoritate publică. Prin Decizia nr. 10 din 13 ianuarie 2005, mamei reclamantei i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, dar la un an după deces. În acest context, se arată că s-a adresat comisiei cu o cerere completatoare la cea depusă în anul 2000, care i-a fost respinsă ca tardivă pe motiv că a depăşit data limită de 27 noiembrie 2006 pentru formularea unei cereri pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Prin sentinţa civilă nr. 876/ CA din 3 octombrie 2008 Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, în considerarea calităţii pârâtei de autoritate publică centrală, conform dispoziţiilor art. 10, ipoteza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Reclamanta a invocat în faţa instanţei de fond excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 173/2006, Curtea de Apel Iaşi sesizând Curtea Constituţională cu soluţionarea acesteia, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă prin Decizia nr. 663 din 30 aprilie 2009.
Prin sentinţa nr. 171/ CA din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins plângerea formulată de reclamanta A.C.O., în contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A., împotriva deciziei nr. 99 din 8 mai 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 99 din 8 mai 2008, C.C.C.L.R.A. a respins cererea petentei A.C.O. ca fiind tardiv introdusă, în considerarea faptului că solicitarea a fost depusă la data de 18 februarie 2008, ulterior termenului prevăzut de art. 2 din Legea nr. 173/2006. A mai reţinut că reclamanta a depus o cerere în acelaşi sens şi în anul 2000, împreună cu părinţii săi, aceştia din urmă obţinând decizii de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, în anul 2001, respectiv 2005, iar în măsura în care reclamanta înţelegea să se folosească în dovedirea cererii sale de actele menţionate, trebuia să se adreseze Comisiei în termenul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 173/2006, care a expirat la data de 27 noiembrie 2006.
A constatat prima instanţă că reclamanta a formulat o nouă cerere înregistrată sub nr. 99/2008, cu mult peste termenul legal, termen instituit, aşa precum se arată şi în Decizia nr. 663 din 30 aprilie 2009 a Curţii Constituţionale, în scopul menţinerii stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile şi ordinii de drept, întrucât nici recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi acordarea drepturilor aferente nu pot avea loc sine die.
A concluzionat instanţa de fond în sensul că nu poate fi primită susţinerea reclamantei potrivit căreia solicitarea sa din 2008 se constituie într-o revizuire a deciziei de respingere din anul 2000, întrucât dispoziţiile legale ce reglementează această materie nu prevăd o asemenea procedură, iar, pe de lată parte, Legea nr. 173/2006 a instituit posibilitatea introducerii unei cereri în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare, posibilitate de care reclamanta a înţeles să se folosească mult după expirarea termenului instituit prin aceste act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A.C.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta-reclamantă critică sentinţa atacată susţinând că în mod eronat instanţa de fond a apreciat ca fiind legală Decizia din 8 mai 2008 emisă de pârâta C.C.C.L.R.A. prin care a fost respinsă ca tardiv formulată cererea sa de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, deoarece solicitarea sa din anul 2008 nu reprezintă o nouă cerere.
Se susţine că prin cererea din 18 februarie 2008 a solicitat revizuirea dosarului său cu nr. 476/2000 cu privire la constatarea calităţii solicitate urmare a comunicării la 17 ianuarie 2008 a certificatului mamei sale, pe care-l putea folosi ca probă pentru a demonstra măsurile administrative abuzive la care fusese supusă alături de mama sa, datorită detenţiei politice a tatălui.
Se arată că mama sa a primit un asemenea certificat urmare tot a unei cereri formulate în anul 2000, iar în ceea ce o priveşte, pârâta a dat dovadă de rea credinţă în condiţiile în care i-a respins cererea ca tardivă, deşi a formulat cerere în anul 2000.
Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât în mod corect s-a statuat că noua cerere de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă depusă la 18 februarie 2008 este tardivă, în raport de dispoziţiile art. II din Legea nr. 173/2006 care a modificat şi completat OUG nr. 214/1999.
De asemenea, se susţine că în raport de prevederile OUG nr. 214/1999, nu există posibilitatea revizuirii dosarelor soluţionate.
Referitor la dosarul nr. 476/2000 se arată că acesta a fost soluţionat în sensul respingerii în şedinţa din 13 iulie 2000, iar împotriva soluţiei respective nu s-a formulat plângere la instanţa de contencios administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Examinând cererile recurentei-reclamante adresate C.C.C.L.R.A. la 18 februarie 2008 şi 7 aprilie 2008 (dosar Tribunalul Iaşi) se constată faptul că acesta nu a înţeles să formuleze o nouă cerere pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, ci a dorit să solicite revizuirea dosarului înregistrat sub nr. 476/2000 în baza unui înscris, respectiv certificatul de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă al mamei sale, apreciind că este îndreptăţită la acordarea aceleiaşi calităţi întrucât a suferit aceleaşi măsuri administrative abuzive ca şi mama sa.
Prin urmare, atât C.C.C.L.R.A. prin Decizia din 8 mai 2008, cât şi instanţa de fond prin sentinţa recurată, au făcut o interpretare eronată asupra cererii formulate de recurenta-reclamantă, apreciind-o ca fiind o cerere nouă, încălcând în acest mod şi principiul disponibilităţii, care presupune respectarea dreptului părţii de a dispune de obiectul procesului.
În consecinţă, atât sentinţa nr. 171 din 7 octombrie 2009 recurată cât şi Decizia din 8 mai 2008, de respingere ca tardiv formulată a cererii reclamantei, sunt nelegale.
Având în vedere considerentele expuse, în interesul unei bune administrări a justiţiei, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) coroborat cu art. 313 C. proc. civ., se impune casarea sentinţei atacate, admiterea acţiunii reclamantei şi obligarea pârâtei să soluţioneze pe fond cererea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.C.O., împotriva sentinţei nr. 171/ CA din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea reclamantei şi obligă pârâta să soluţioneze pe fond cererea acesteia.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1071/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1398/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
