ICCJ. Decizia nr. 803/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 803/2010
Dosar nr. 1134/2/200.
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1660 din 15 aprilie 2009, a respins acţiunea formulată de reclamanta G.E., ca neîntemeiată.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, examinând cu prioritate excepţia invocată, prima instanţă a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât a fost sesizată în cadrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care a început să curgă de la data expirării termenului legal de soluţionare a ultimei cereri, înregistrată la 20 decembrie 2008.
Cea de-a doua cerere formulată de reclamantă reprezintă o revenire la cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2006, prin care s-a solicitat programarea pentru depunerea cererii şi a actelor doveditoare privind redobândirea cetăţeniei române.
Faptul că până în prezent reclamantei nu i s-a comunicat niciun răspuns conduce la concluzia că sesizarea instanţei a avut loc în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât excepţia prescripţiei nu poate fi analizată prin raportare exclusiv la data expirării termenului legal de soluţionare a primei cereri.
Sub aspectul fondului cauzei, s-a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt întrunite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar în privinţa reclamantei nu a fost încălcat principiul soluţionării cererii într-un termen rezonabil, în raport cu data depunerii cererii şi data introducerii acţiunii, în condiţiile în care la Secţia Consulară a Ambasadei României din Moldova sunt înregistrate peste 600.000 de cereri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G.E., solicitând modificarea ei în tot, în sensul admiterii acţiunii şi, în consecinţă, a se constata refuzul nejustificat al pârâtului de soluţionare a cererii sale privind programarea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române şi a se dispune obligarea acestuia la primirea respectivelor acte într-un termen scurt, rezonabil.
In motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că din punct de vedere al înregistrării unei cereri, cum este cazul în speţă, amânarea acestei operaţiuni este nejustificată, aflându-se în ipoteza prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât potrivit art. 10 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat are obligaţia de a examina într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui certificat de cetăţenie, textul vizând în mod evident şi înregistrarea lor.
În opinia recurentei, prin atitudinea adoptată de pârât au fost încălcate şi prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât soluţionarea unor astfel de cereri într-un termen rezonabil presupune primirea lor promptă şi necondiţionată, neputându-se restricţiona, fără un temei legal, dreptul unei persoane de a înregistra o cerere pentru considerente ce ţin de organizarea administrativă a serviciului din Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău, în acelaşi sens fiind şi practica judiciară în domeniu.
Analizând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile recurentei, circumscrise, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
In conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 551/2004, orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
De asemenea, reglementând obiectul acţiunii judiciare, art. 8, teza a II-a din aceeaşi lege prevede că se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.
In sensul legii contenciosului administrativ, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri constă în faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar refuzul nejustificat are semnificaţia unei exprimări explicite, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. h) şi i).
In speţă, sesizând instanţa de contencios administrativ reclamanta a solicitat a se constata refuzul nejustificat al Ministerului Afacerilor Externe de a soluţiona cererea sa de redobândire a cetăţeniei române şi, pe cale de consecinţă, a fi obligat să-o invite de îndată pentru a-i primi cererea, motivat de faptul că până la momentul pronunţării sentinţei termenul de 6 luni, apreciat ca fiind rezonabil de Curtea de Apel Bucureşti, va fi cu mult depăşit.
In esenţă, starea de fapt prezentată de reclamantă şi necontestată de pârât a constat în aceea că, în calitatea sa de cetăţean al Republicii Moldova, aceasta şi-a exprimat intenţia de redobândire a cetăţeniei române - drept conferit prin Legea nr. 21/1991 foştilor cetăţeni români şi descendenţilor acestora până la gradul II care au pierdut-o din motive neimputabile şi fără voia lor încă de la data de 19 septembrie 2006. întrucât aceasta nu a fost soluţionată, a revenit cu o nouă cerere scrisă la 20 decembrie 2008 pentru a fi invitată să depună actele necesare, însă Secţia Consulară a Ambasadei României în Moldova din Chişinău i-a comunicat faptul că există un număr impresionant de astfel de cereri de programare, urmând a fi invitată, prin poştă, în momentul când cererea sa va fi procesată.
În raport de obiectul cererii, astfel determinat de reclamantă şi în considerarea textelor de lege anterior redate, respectând, totodată, principiul disponibilităţii consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în condiţiile în care acesta a beneficiat de asistenţă juridică, prima instanţă a procedat în mod corect la examinarea cauzei, în principal, din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, concluzia acesteia în sensul inexistentei unui refuz nejustificat care să fie grefat pe un exces de putere din partea pârâtului nu poate fi înlăturată.
De asemenea, în raport de data formulării primei cereri, data sesizării instanţei şi situaţia de fapt existentă la Secţia Consulară a Ambasadei României din Chişinău, s-a apreciat în mod corect că nu a fost depăşit termenul rezonabil pentru soluţionarea cererii reclamantului având ca obiect înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei.
Astfel, potrivit art. 101 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, „foştii cetăţeni români care înainte de data de 2 decembrie 1989 au pierdut cetăţenia română sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda cetăţenia română, la cerere ..." dacă îndeplinesc condiţiile expres prevăzute de acest text.
Conform art. 12 din aceeaşi lege, această cerere se adresează Comisiei pentru cetăţenie şi se depune personal sau, în cazuri bine justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică, la sediul Ministerului Justiţiei, Direcţia Cetăţenie şi este însoţită de actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetăţeniei române şi actele necesare la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare competente ale României, urmând a fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie.
Această lege nu stabileşte un termen pentru depunerea acestor cereri, iar procedura prevăzută pentru soluţionarea lor este incontestabil una de durată, în mod obiectiv neputând fi finalizată în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, acest text de lege nefiind invocat, de altfel, ca temei al acţiunii de către reclamant.
In conformitate cu prevederile art. 10 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat membru trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Evident, această obligaţie subsumează toate etapele eventuale ale unei proceduri, dar aprecierea caracterului rezonabil al duratei acesteia trebuie făcută în fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele sale, aşa cum a decis în mod repetat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum şi prin raportate la criteriile consacrate în materie de jurisprudenţa acesteia.
Or, în situaţia de faţă, nimeni nu contestă numărul covârşitor de mare de astfel de cereri, peste 600.000, nici greutăţile inerente în gestionarea lor raportat la condiţiile concrete de desfăşurare a activităţii secţiei consulare din Chişinău, important fiind a se stabili doar dacă prin conduita pârâtului au fost depăşite sau nu limitele rezonabilităţii procedurii.
Sub acest aspect, nu poate fi ignorat faptul că în raport de numărul mare de solicitanţi şi de tendinţele de creştere a acestuia, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, precum şi de obligativitatea verificării îndeplinirii cerinţei privind depunerea tuturor actelor justificative prevăzute de lege, pârâtul a procedat la invitarea persoanelor interesate în ordinea cronologică a exprimării voinţei de a solicita redobândirea cetăţeniei române, stabilind astfel un criteriu obiectiv, de natură a asigura egalitatea de tratament a acestora.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.E. împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 678/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 90/2010. Contencios → |
|---|
