ICCJ. Decizia nr. 1086/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1086/2010
Dosar nr.6129/1/2009
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 1231 din 9 iulie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele obţinute de candidaţii care au participat la concursul pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti, conform anexei, parte integrantă din hotărâre; a suplimentat cu un post numărul de posturi scoase la concurs pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti şi a promovat pe loc la Curtea de Apel Bucureşti pe judecătorii expres menţionaţi în articolul 3 al hotărârii.
Pentru a adopta această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în ceea ce priveşte validarea rezultatelor concursului şi promovarea în funcţii de execuţie a candidaţilor declaraţi admişi la concurs, în raport de numărul posturilor vacante la Curtea de Apel Bucureşti scoase la concurs pentru promovare pe loc, următoarele:
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 546 din 26 martie 2009, în temeiul art. 43 alin. (1) şi (2) şi art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi în baza Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aprobată organizarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie efectivă şi pe loc, la data de 31 mai 2009.
S-a mai reţinut că la Curtea de Apel Bucureşti au fost scoase la concurs pentru promovare pe loc nouă posturi de judecător, la examen prezentându-se 65 candidaţi, în privinţa cărora comisia de organizare a concursului a constatat îndeplinirea condiţiilor de participare la concurs, prevăzute la art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 16 şi 17 alin. (1) din Regulament, concursul constă în susţinerea unei probe scrise tip grilă pentru verificarea cunoştinţelor teoretice şi a unei probe scrise tip grilă pentru verificarea cunoştinţelor practice.
Baremele definitive stabilite în urma soluţionării contestaţiilor la baremele de evaluare şi notare au fost publicate la data de 3 iunie 2009, pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii.
Pe baza baremelor de evaluare şi notare definitive, în conformitate cu art. 23 din Regulament, rezultatele obţinute de candidaţi la probele scrise au fost publicate pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii şi transmise în vederea afişării la sediile Curţilor de Apel, Tribunalelor şi Judecătoriilor la data de 9 iunie 2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 din Regulament, împotriva rezultatelor obţinute la proba scrisă au fost formulate contestaţii la punctaj, de către candidaţii judecători şi procurori, toate fiind respinse ca neîntemeiate, întrucât nu au existat diferenţe faţă de punctajul iniţial, cu excepţia contestaţiei formulate de un candidat, care din eroare a completat grila nr. 2 la disciplina drept penal, Proba practică -Tribunal, pe grila nr. 2 la disciplina dreptul familiei, Proba practică -Tribunal.
S-a mai reţinut că unele contestaţii formulate de către candidaţi au fost respinse ca inadmisibile deoarece vizau aspecte legate de baremul de evaluare şi notare, în legătură cu care comisiile de soluţionare a contestaţiilor se pronunţaseră anterior.
Rezultatele finale ale concursului de promovare, după soluţionarea contestaţiilor la punctaj, au fost publicate pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii şi au fost transmise spre afişare la sediile instanţelor şi Parchetelor, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Regulament, la data de 16 iunie 2009.
Plenul a reţinut că aspectele referitoare la modul de soluţionare a contestaţiilor la barem evidenţiate în memoriile formulate de unii candidaţi au fost avute în vedere cu ocazia soluţionării contestaţiilor la baremele de evaluare şi notare, în regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor nefiind prevăzută posibilitatea reexaminării contestaţiilor la baremul de evaluare şi notare de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau o altă comisie, decât comisia de soluţionare a contestaţiilor.
Conform dispoziţiilor art. 27 din Regulament, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obţină cel puţin media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre probele de concurs menţionate la art. 17 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) - d), iar potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3) şi (4) din Regulament promovarea în funcţii de execuţie vacante a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate, în raport de opţiunea candidaţilor.
Potrivit art. 29 din Regulamentul privind organizare şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor: „La medii egale au prioritate, în următoarea ordine: candidaţii care au gradul ştiinţific de doctor în drept, cei care au calitatea de doctorand, cei care au vechime mai mare în funcţia de judecător sau de procuror, candidaţii care au absolvit cursuri de masterat sau care au absolvit cursuri postuniversitare ori candidaţii care au activitate publicistică în specialitate".
Pe baza tuturor acestor considerente, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti.
2. Recursul formulat împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, au declarat recurs M.D.G. şi T.A., judecători în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În motivarea cererii lor, recurenţii au arătat că au participat la concursul de promovare desfăşurat la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti, specializarea drept penal.
În urma publicării baremului de notare au formulat contestaţii cu privire la mai multe subiecte, atât în cadrul probei teoretice, cât şi în cadrul celei practice, dar contestaţiile privind întrebarea nr. 24 (G.1) - proba teoretică şi întrebarea nr. 3 (G.1) - proba practică au fost respinse de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, contrar practicii şi doctrinei juridice profund înrădăcinate, dând unor chestiuni de drept un sens vădit contrar unor noţiuni juridice fundamentale.
Recurenţii au mai arătat că prin validarea rezultatelor concursului, Consiliul Superior al Magistraturii ar efectua o omologare a unor erori vădite ale Comisiei de elaborare a subiectelor şi Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, soluţie profund inechitabilă care ar avea ca efect transformarea criteriilor pe baza cărora este apreciată cariera magistraţilor în elemente pur aleatorii, inapte să asigure o departajare obiectivă a candidaţilor şi sustrase oricărei cenzuri.
În dovedirea susţinerilor lor, recurenţii au anexat înscrisuri constând în: contestaţia la barem formulată de M.D.G., Decizia nr. 2336 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pe baza căreia a fost elaborată întrebarea contestată din cadrul probei practice, procesul-verbal de motivare a respingerii contestaţiilor şi tabelul privind propunerile de validare a rezultatelor concursului pentru candidaţii judecători – promovare pe loc.
3. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând criticilor formulate de cei doi recurenţi.
În esenţă, a făcut referire la normele regulamentare privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare şi a arătat că demersul judiciar al recurenţilor tinde către o reanalizare a contestaţiilor la barem, ceea ce ar echivala cu o substituire nepermisă a instanţei în atribuţiile comisiilor de soluţionare a contestaţiilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Evaluând legalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prim prisma criticilor formulate de recurenţi şi a normelor juridice aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Hotărârea nr. 1231 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost adoptată în cadrul procedurii de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, reglementată prin art. 43 – 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi prin Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare la data respectivă.
Având natura juridică a unei hotărâri privind cariera judecătorilor şi procurorilor, ea este supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
În cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanţa de contencios administrativ nu poate verifica însă decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de concurs şi la atribuţiile comisiilor de elaborare a subiectelor şi de soluţionare a contestaţiilor, iar nu înseşi aspectele privind conţinutul subiectelor de concurs şi al baremelor de notare, punctajele acordate candidaţilor şi soluţiile date contestaţiilor la barem sau la punctaj.
În exercitarea atribuţiilor lor, entităţile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.
O atare abordare se regăseşte şi în jurisprudenţa C.E.D.O., care a decis că atunci când litigiul priveşte verificarea legalităţii procedurii în faţa unei comisii de admitere şi reexaminarea îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicţională sunt arbitrariul, deturnarea de putere şi viciile de procedură. Evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei profesionale sunt însă elemente similare unui examen de tip şcolar sau universitar şi se îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului, încât garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (cazul Van Marle şi alţii contra Olandei, hotărârea Plenului Curţii din 26 iunie 1986, în Vincent Berger, jurisprudenţa C.E.D.O., Ediţia a 6-a în limba română, pag.204 – 205).
Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsurile dispuse sunt amplu şi adecvat motivate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, precum şi dispoziţiile art. 52 din Constituţia României şi ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenţii T.A. şi M.D.G. împotriva Hotărârii nr. 1231 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1085/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1093/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
