ICCJ. Decizia nr. 1096/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1096/2010
Dosar nr.1026/2/2009
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri obligarea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat să-i elibereze adeverinţa tip prevăzută la pct. 32 din Normele de aplicare a prevederilor OUG nr. 36/2003 şi să constate că îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de pensie de serviciu.
În motivarea acţiunii reclamantul a învederat că este pensionar pentru limită de vârstă şi îndeplineşte toate cerinţele legale pentru a beneficia de pensie de serviciu întrucât are vârsta de 66 de ani, un stagiu total de cotizare de 32 ani şi 8 luni, o vechime totală în comerţul exterior de 22 de ani iar misiunea temporară în străinătate de 4 ani.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât normele legale invocate se aplică doar funcţiilor diplomatice şi consulare, or, reclamantul nu a făcut o dovadă în acest sens.
Prin sentinţa civilă nr. 790 din 12 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a.
Prin Decizia nr. 3908 din 05 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă considerând că litigiul este unul de contencios administrativ.
Prin sentinţa nr. 1881 din 5 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri; a obligat pârâtul să elibereze reclamantului adeverinţă pentru acordarea pensiei de serviciu.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamantul îndeplineşte condiţiile cerute de art. 4 din OUG nr. 36/2003, respectiv vârsta de 60 de ani, stagiu de cotizare complet şi o vechime în activitate de comerţ de 23 de ani, fiind trimis în misiune diplomatică mai mult de 4 ani la Agenţia Economică a României din India în perioada 12 martie 1976 - 01 iulie 1980.
Instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu se încadrează în categoria de persoană pentru care să fie necesar gradul diplomatic, activitatea sa desfăşurându-se în cadrul unităţilor cu specific de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în prezent Ministerul Economii, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
În motivele de recurs s-a susţinut că reclamantul nu îndeplineşte condiţia de vechime de 18 ani în activitatea de comerţ, funcţiile deţinute de acesta nu se încadrează în prevederile normelor de aplicare a OUG nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular.
Recurenta a arătat că pentru a beneficia de pensia de serviciu a personalului trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de art. 4 din OUG nr. 36/2003, cumulativ.
A precizat recurentul că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile de vechime de cel puţin 4 ani realizată în misiune permanentă în străinătate cu grade consulare.
Din analiza probelor cauzei, a legislaţiei aplicabile şi a motivelor de recurs, Înalta Curte reţine:
Reclamantul a solicitat întocmirea formalităţilor pentru stabilirea pensiei de serviciu, potrivit OUG nr. 36/2003 republicată, apreciind că îndeplineşte condiţiile de vechime şi exercitarea profesiei cerute de acest act normativ.
Legislaţia aplicabilă
OUG nr. 34/2003 republicată, art. 4 alin. (1): Membrii personalului diplomatic şi consular şi celelalte persoane care au desfăşurat activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, încadraţi în direcţiile generale de comerţ exterior din cadrul Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, precum şi în administraţiile centrale din Ministerul Economiei şi Comerţului, Departamentul de Comerţ Exterior din cadrul Secretariatului General al Guvernului, Departamentul de Comerţ Exterior şi Promovare Economică din Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Industriei şi Comerţului, Ministerul Comerţului, Ministerul Comerţului şi Turismului, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, Ministerul Comerţului Exterior şi din unităţile cu specific de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, precum şi ca trimişi în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate beneficiază de pensie de serviciu dacă îndeplinesc următoarele condiţii cumulative de pensionare:
a) au vârsta de 60 de ani şi stagiul complet de cotizare de 30 de ani;
b) au o vechime în muncă de cel puţin 18 ani în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, din care cel puţin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate, cu grade diplomatice sau consulare. De la condiţia de cel puţin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate sunt exceptate persoanele care realizează o vechime de cel puţin 4 ani pe funcţii diplomatice în centrala Ministerului Afacerilor Externe, precum şi persoanele care au fost trimise în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, pe parcursul desfăşurării activităţii de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, în perioade cumulate de cel puţin 4 ani".
Situaţia de fapt
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că din perioada 5 septembrie 1980 – 15 martie 1991 reclamantul-intimat a lucrat la Societatea Mixtă SA C., ca economist şi şef birou, în perioada 12 martie 1976 – 1 iulie 1980 a fost delegatul I.C.E. Electroexport Import la Ambasada României din Chişinău – Secţia Consulară României din India, ca reprezentant comercial.
În perioada 15 iulie 1969 – 12 martie 1976 a îndeplinit funcţia de economist la serviciul Export- Import, în cadrul S.C. E. Craiova.
În raport de situaţia de fapt enunţată rezultă cu certitudine că situaţia reclamantului nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 4 din OUG nr. 36/2003 republicată, iar soluţia primei instanţe este nefondată.
Pentru a beneficia de pensia de serviciu în baza OUG nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular, persoana trebuie să îndeplinească o serie de condiţii cumulativ.
Astfel, aşa cum a rezultat din enunţul textului legal expus mai sus, persoana trebuie să aibă vârsta de 60 de ani şi stagiul complet de cotizare de 30 ani; o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, din care cel puţin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate, cu grade diplomatice sau consulare.
Perioadele lucrate de reclamant la SC E. sau la O. Craiova nu se circumscriu cerinţelor art. 4 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 36/2003.
De asemenea, reclamantul nu îndeplineşte condiţia de a fi activat cel puţin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele sau alte reprezentanţe ale României din străinătate, întrucât perioada cât a fost delegatul I.C.E. E.I., la Ambasada României din Chişinău – Secţia Consulară României din India a avut calitatea de reprezentant comercial al întreprinderii respective şi nu a avut grad diplomatic sau consular, şi nici nu s-a făcut dovada că s-a aflat în îndeplinirea sarcinilor şi atribuţiilor specifice diplomaţilor sau consulilor.
Înalta Curte precizează că prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele de vechime mai sus expuse, fără a indica actul din dosarul cauzei care justifică o astfel de apreciere, astfel că soluţia este lipsită de susţinere în probele cauzei.
În ceea ce priveşte referirea la practica judiciară a acestei instanţe, Înalta Curte arată că în cauzele respective s-a avut în vedere o altă situaţie de fapt.
Dimpotrivă, practica unitară a acestei instanţe are în vedere că pentru a beneficia de pensie potrivit OUG nr. 36/2003 trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute în acest act normativ, sens în care exemplificăm Decizia nr. 2707 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte apreciază motivele de recurs ca fiind întemeiate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. recursul se va admite, se va modifica sentinţa primei instanţe şi se va respinge acţiunea reclamantului A.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în prezent Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri împotriva sentinţei civile nr. 1881 din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului A.G., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1093/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1100/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
