ICCJ. Decizia nr. 1169/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1169/2010
Dosar nr.1152/35/2007
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 iulie 2007 şi completată prin cererile depuse la 22 septembrie 2008 şi la 22 octombrie 2008, reclamanţii T.E., T.V., T.P., T.F. şi T.N. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Industriilor, Ministerul Finanţelor, SC C.P. SA Pădurea Neagră, SC N.T. SRL Galaţi şi SC R.P.I. SRL Aleşd, să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.O. 3 nr. 1.920 din 26 mai 1995, să se constate pe cale de excepţie nelegalitatea acestui certificat, să se dispună radierea din cartea funciară a înscrierilor efectuate şi să fie restabilită situaţia anterioară cu privire la terenul cu nr.top 249/1 înscris în C.F. 491 Chistag, reprezentând teren intravilan în suprafaţă de 3000 mp.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului pentru care Ministerul Industriilor a atestat în mod nelegal dreptul de proprietate pârâtei SC C.P. SA Pădurea Neagră prin certificatul contestat în cauză.
Nelegalitatea acestui certificat a fost invocată de reclamanţi pentru faptul că nu au semnat procesul-verbal de vecinătăţi, care conţine date în contradicţie cu planul de situaţie.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 218/CA/ 2009 - PI din 9 noiembrie 2009, prin care a respins excepţia de necompetenţă materială, excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.O.3 nr. 1920 din 26 mai 19995 emis de Ministerul Industriilor şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi.
Excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ cu privire la cererile de completare a acţiunii în anulare a fost respinsă în raport de prevederile art. 17 C. proc. civ. referitoare la prorogarea legală de competenţă.
Inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a fost constatată, cu motivarea că nu poate fi primită această excepţie invocată cu privire la acelaşi act pentru care s-a formulat acţiunea în anulare.
Pe fondul cauzei, s-a considerat că actul de proprietate contestat de reclamanţi a fost emis cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 şi ale HG nr. 834/1991, nefiind întemeiate motivele de nulitate invocate prin acţiune.
Instanţa de fond a apreciat că nu are relevanţă în cauză faptul că, ulterior emiterii certificatului în condiţiile legale, li s-a reconstituit reclamanţilor dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, deoarece legalitatea unui act administrativ este analizată în funcţie de actele normative în baza cărora a fost emis şi nu în funcţie de unele drepturi eventuale sau viitoare.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii şi au solicitat casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.0. 3 nr. 1920/1995.
Recurenţii au susţinut că în mod eronat instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, care a fost invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru a se constata că la data emiterii actului administrativ nu au fost respectate criteriile comune nr. 2665/IC/311/1992 şi criteriile nr. 425316/M/1992, date în aplicarea HG nr. 834/1991. Conform acestei reglementări, recurenţii au arătat că documentaţia întocmită pentru emiterea certificatului de a testare a dreptului de proprietate nu a fost completă, pentru că nu au semnat procesul-verbal de vecinătate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 1920/1995 a fost corect respinsă ca inadmisibilă de instanţa de fond, care a constatat că pentru acelaşi act s-a formulat şi acţiunea directă în anulare.
Verificarea legalităţii unui act administrativ nu este posibilă în cadrul aceluiaşi litigiu, pe calea directă, a acţiunii în anulare şi pe cale incidentă, a excepţiei de nelegalitate cu atât mai mult cu cât în privinţa actelor administrative cu caracter individual, admiterea excepţiei de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere şi conţinut, cu anularea actului respectiv.
Soluţia dată excepţiei de nelegalitate este legală şi temeinică şi în raport de natura juridică a actului dedus judecăţii, care fiind un act administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 nu poate fi cenzurat în procedură judiciară reglementată prin art. 4 din această lege.
Dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securităţii juridice, principiu care este implicit în totalitatea articolelor Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept CEDO, (– Cauza Beian contra României).
Din acest motiv, se reţine că dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuţie în mod repetat şi fără limită în timp a legalităţii oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile şi drepturile fundamentate menţionate anterior, contravenind jurisprudenţei CEDO şi a Curţii de Justiţie de la Luxemburg.
Faţă de considerentele expuse, se constată că în mod legal şi temeinic a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de recurenţii-reclamanţi şi în consecinţă, nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate în acest sens de instanţa de fond.
Argumentele de fapt şi de drept invocate de recurenţii-reclamanţi în motivarea excepţiei de nelegalitate şi care au fost reiterate în recurs nu pot fi examinate, întrucât nu au fost constituit obiectul judecăţii la instanţa de fond, ca urmare a admiterii excepţiei de procedură privind inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.O.3 nr. 1920/1995 emis de Ministerul Industriilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.E., T.V., T.P., T.N. şi T.F. împotriva sentinţei civile nr. 218/CA/2009 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1168/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1190/2010. Contencios → |
|---|
