ICCJ. Decizia nr. 1190/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1190/2010
Dosar nr. 680/46/200.
Şedinţa publică din 3 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 mai 2009, reclamantul C.O. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor şi Infrastructuri şi Registrul Auto Român, solicitând anularea ordinului nr. 39 din 24 decembrie 2008 prin care a fost eliberat din funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie al Regiei Autonome Registrul Auto Român, precum şi a hotărârii nr. 1 din 23 ianuarie 2009 prin care cel de-al doilea pârât a procedat la revocarea contractului de mandat nr. 1060 din 14 august 2008.
De asemenea, reclamantul a cerut prin acţiune plata sumei de 880.000 lei daune interese, a premiilor cuvenite conform contractului de mandat, precum şi a sumei de 250.000 lei daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că ordinul atacat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999, eliberarea din funcţie nerespectând principiul stabilităţii funcţionarilor publici. S-a mai învederat că revocarea contractului de mandat s-a făcut nejustificat, ceea ce, potrivit actului adiţional, îndreptăţeşte cererea de daune interese pentru cele 44 de luni rămase până la încheierea mandatului.
Prin sentinţa nr. 97 din 24 iunie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibile cererile privind anularea hotărârii nr. 1/2009 şi plata despăgubirilor materiale şi morale şi ca nefondată solicitarea de anulare a ordinului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, întrucât Registrul Auto Român este un subiect de drept privat, hotărârea prin care consiliul de administraţie a decis revocarea mandatului directorului general este un act de natură comercială, ce nu este supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, motiv pentru care s-au apreciat ca inadmisibile cererile de anulare a hotărârii şi de despăgubiri materiale şi morale derivate din contractul de mandat.
Referitor la capătul de acţiune privind anularea ordinului ministrului de eliberare din funcţie, instanţa a constatat că reclamantul nu are calitatea de funcţionar public şi că nu s-au dovedit aspecte de nelegalitate formală a actului administrativ, prin care nu s-a tins la încetarea unor raporturi de serviciu, ci a unui contract de mandat, neavând aplicabilitate prevederile Legii nr. 188/1999.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul C.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a invocat prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa i-a încălcat dreptul la apărare, respingând probele solicitate, iar hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii cu privire la respingerea cererii de anulare a hotărârii consiliului de administraţie, ca inadmisibilă, soluţia fiind astfel nelegală.
De asemenea, reclamantul a criticat hotărârea şi sub aspectul că nu s-a stabilit dacă revocarea din funcţie a fost dispusă de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurilor cu sau fără justă cauză, situaţie în care, pârâtul era obligat la plata de daune interese.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantul nu a avut calitatea de funcţionar public, neavând aplicabilitate prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Reclamantul a ocupat funcţia de director general al Registrului Auto Român în baza contractului de mandat nr. 1060 din 14 august 2008, încheiat în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
Potrivit art. 2 din această ordonanţă, directorii generali asigură conducerea operatorilor economici - printre care sunt enumerate şi regiile autonome - în baza unui contract de mandat încheiat în condiţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Această ordonanţă de urgenţă a fost emisă pentru a elimina funcţionarea în paralel a două sisteme de conducere a operatorilor economici, primul aplicabil societăţilor comerciale în general, instituit de Legea nr. 31/1990, conform căruia directorii îşi exercită atribuţiile în temeiul unui contract de mandat, iar cel de-al doilea incident regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale şi societăţilor la care statul sau o autoritate administrativă este acţionar majoritar, sistem conform căruia atribuţiile de conducere erau exercitate în baza unui contract de performanţă, anexă la contractul de muncă.
Având în vedere că funcţia ocupată de reclamant nu este o funcţie publică care să fie guvernată de principiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, revocarea sa s-a dispus prin hotărârea consiliului de administraţie al Registrului Auto Român - aceeaşi entitate care a semnat contractul de mandat de numire în funcţie - măsură ce poate fi luată independent de existenţa unei culpe contractuale.
Această hotărâre nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ, ea putând fi supusă controlului de legalitate doar după procedura şi în condiţiile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990, ipoteză în care instanţa competentă nu este abilitată să se pronunţe asupra legalităţii sau oportunităţii măsurii dispuse, ci doar asupra acordării daunelor interese, conform art. 1548 C. civ. şi art. 391 C. com.
Ca urmare, soluţia instanţelor de fond apare ca legală şi temeinică, criticile formulate de reclamant nefiind fondate.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.O., împotriva sentinţei civile nr. 97/F-CONT din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1169/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1195/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
