ICCJ. Decizia nr. 1195/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1195/2010
Dosar nr. 6999/1/2009
Şedinţa publică din 3 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 martie 2009, reclamanta SC M.P.C. SRL Sadova a chemat în judecată Agenţia de Plăţi şi Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând anularea procesului-verbal de constatare din 10 septembrie 2008 şi a deciziei nr. 24224 din 17 noiembrie 2008, prin care pârâta a stabilit în sarcina societăţii un debit de 108.187,57 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a reţinut în mod nemijlocit ca fiind cheltuieli neeligibile suma finanţată pentru amenajarea celor 80 de locuri la restaurantul construit în Sadova în cadrul proiectului de pensiune turistică.
Prin sentinţa nr. 129 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, întrucât restaurantul edificat de reclamantă este independent de pensiune şi are o capacitate de patru ori mai mare, clasificarea acestui spaţiu, destinat şi pentru consumatorii din afara persoanelor cazate, este aceea de unităţi de alimentaţie publică pentru turism, cheltuielile de construcţie fiind neeligibile.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC M.P.C. SRL Sadova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că executarea şi finanţarea celor două corpuri de clădire cu funcţiuni diferite, pensiune şi restaurant, s-au făcut sub controlul şi îndrumarea reprezentanţilor Agenţiei Sapard, această autoritate considerând iniţial eligibilă cererea de finanţare a ambelor construcţii, motiv pentru care au şi decontat lucrările aferente restaurantului la primele trei tranşe de plată.
S-a mai arătat că societatea şi-a respectat întocmai obligaţiile asumate prin contractul de finanţare şi prin documentaţia tehnică aferentă proiectului iniţial, avizată de toate autorităţile competente, care prevedea că restaurantul să aibe o capacitate de 80 de locuri, fiind astfel respectate criteriile de eligibilitate, precum şi dispoziţiile HG nr. 668/2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin procesul verbal de control încheiat la data de 10 septembrie 2008, menţinut prin Decizia nr. 24224 din 17 noiembrie 2008, pârâta a dispus, în baza prevederilor OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare utilizate necorespunzător, restituirea de către reclamantă a sumei de 108.187,57 lei, plus majorări de întârziere.
Întrucât acest act normativ nu conţine norme de competenţă materială speciale, competenţa de soluţionare a litigiilor privind obligaţiile financiare stabilite de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi pescuit este cea reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Contrar celor susţinute de pârâtă, în cauză nu sunt incidente prevederile tezei a II-a a textului ce stabilesc competenţa curţilor de apel pentru soluţionarea litigiilor privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale.
În raport de dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (6) din OG nr. 79/2003, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă ce pot fi contestate în condiţiile şi termenele prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare, fiind aplicabile în materie de competenţă prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, acţiunea având ca obiect anularea unei decizii emisă de pârâtă în procedura reglementată de OG nr. 79/2003 este de competenţa instanţei de contencios administrativ determinate de valoarea creanţei bugetare.
Întrucât în cauză, valoarea debitului este sub 500.000 lei, competenţa de soluţionare în fond a litigiului aparţine tribunalului Suceava.
Ca urmare, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa ce a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Suceava.
În raport de soluţia dată cauzei, Curtea nu va analiza şi motivele de recurs invocate de reclamantă, ce privesc fondul pricinii, ce urmează a fi avute în vedere de instanţa de trimitere, la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC M.P.C. SRL Sadova împotriva sentinţei civile nr. 129 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, s010ain ntestaţia formulată de
ecţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1190/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1206/2010. Contencios → |
|---|
