ICCJ. Decizia nr. 1390/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1390/2010
Dosar nr. 7149/2/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul H.I.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A. constatarea refuzului nejustificat al autorităţii pârâte de a emite avizul favorabil necesar obţinerii autorizaţiei de construire în vederea edificării pe terenul proprietatea sa a unor construcţii cu caracter industrial, solicitând obligarea S.M.G. să avizeze favorabil construcţia şi totodată să-i plătească cu titlu de daune de 1000 lei pentru fiecare zi care a trecut de la data neavizării favorabile a investiţiei, respectiv 13 august 2007 şi până la data la care pârâtul va emite avizul favorabil.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren în suprafaţă de 25.000 m.p., situat în comuna Domneşti, jud. Ilfov, teren intravilan ce a fost scos din circuitul agricol.
A mai arătat că la data de 6 decembrie 2006, Primăria Comunei Domneşti a eliberat certificatul de urbanism prin care a fost obligat la obţinerea avizului M.S.M. din cadrul M.A., motiv pentru care a înregistrat la data de 7 iunie 2007 cererea însoţită de documentaţia aferentă pentru emiterea avizului necesar executării lucrărilor de construire, însă pârâtul a refuzat emiterea avizului favorabil.
La data de 29 februarie 2008 reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită să se dispună anularea adreselor din 13 august 2007 şi din 21 septembrie 2007 ambele emise de S.M.G. din cadrul M.A.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul M.A. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că terenul pentru care se solicită avizul se află în zona de siguranţă a poligonului de tragere Domneşti pentru care există restricţie totală de construire.
Prin sentinţa civilă nr. 595 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea precizată la data de 29 februarie 2008 formulată de reclamantul H.I.S., în contradictoriu cu pârâtul M.A., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 28 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, certificatul de urbanism se întocmeşte în conformitate cu prevederile documentaţiilor de urbanism (P.U.Z., P.U.G., P.U.D. şi R.G.U.), iar potrivit art. 31 alin. (3) lit. c), pct. 1, în certificatul de urbanism se înscriu informaţiile cunoscute de emitent cu privire la interdicţiile temporare sau definitive ale construcţiei la care este supus un imobil cu regim urbanistic special.
A mai reţinut prima instanţă că din concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul D.Z. reiese că terenul reclamantului este alipit de gardul unităţii militare pe latura de sud, iar de la ultimul aliniament al ţintelor până la limita nordică a terenului reclamantului este o distanţă de 263,45 m, astfel încât refuzul avizării favorabile a edificării construcţiei pe care intenţionează să o realizeze reclamantul, nu este nejustificat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
În continuarea raţionamentului juridic, instanţa de fond a apreciat că astfel cum rezultă din motivarea cuprinsă în adresele emise de pârât, precum şi din concluziile raportului de expertiză topografică, refuzul este întemeiat pe existenţa unei interdicţii totale de construire, instituită prin Ordinul General din 28 ianuarie 1989 al M.A.N. şi cuprinsă în planul urbanistic general realizat de comuna Domneşti, jud. Ilfov.
A concluzionat prima instanţă în sensul că refuzul de a soluţiona favorabil cererea reclamantului nu se bazează pe exces de putere, pârâtul motivându-şi în fapt şi în drept poziţia adoptată, aceasta fiind susţinută şi de probele administrate în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul H.I.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 ind. 1 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul susţine, în esenţă, următoarele:
- instanţa de fond nu a analizat amănunţit actele atacate, respectiv adresa din 13 august 2007, adresa din 21 septembrie 2007 şi adresa din 6 iunie 2007 emise de S.M.G. din cadrul M.A., acte care nu conţin o motivare pertinentă în fapt şi în drept, din care să reiasă cu certitudine cauza refuzului de emitere a avizului favorabil. Se mai arată că motivarea instanţei în sensul că terenul se află în zona de protecţie a poligonului de tragere domneşti unde este instituită interdicţie totală de construire, nu este susţinută de nici un document din dosar şi este în contradicţie cu art. 12 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 50/1991;
- instanţa de fond a reţinut greşit existenţa unei interdicţii totale de construire, deoarece această interdicţie nu este prevăzută în nici un document oficial emis de vreo instituţie abilitată în acest sens, această menţiune trebuind să fie trecută în certificatul de urbanism, dar şi în planul urbanistic general reactualizat al comunei Domneşti;
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de fapt şi de drept invocate în acţiunea precizată şi întemeiate pe HG nr. 62 din 7 februarie 1996, pe art. 480, 481 C. civ. coroborate cu art. 53 din Constituţia României.
Recursul este întemeiat.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Din conţinutul actelor atacate, respectiv adresa din 13 august 2007, adresa din 21 septembrie 2007 şi adresa din 6 iunie 2007 emise de S.M.G. din cadrul M.A., acte care exprimă refuzul de emitere a avizului favorabil pentru realizarea construcţiilor de către recurentul-reclamant, rezultă că motivele refuzului sunt, în esenţă, legate de aspectul existenţei unor restricţii şi interdicţii la construire impuse în zona în care este amplasat terenul recurentului, restricţii şi interdicţii care trebuie cuprinse în planul urbanistic general al comunei Domneşti.
De asemenea, din menţionările cuprinse în actele administrative atacate, precum şi din susţinerile autorităţii pârâte reiese faptul că planul urbanistic general al comunei Domneşti reactualizat a fost aprobat prin Hotărârea nr. 18 din 22 decembrie 2005 a Consiliului Local al Comunei Domneşti.
Cercetând întreg probatoriul administrat de părţi în faţa instanţei de fond Înalta Curte constată că la dosar nu a fost depusă Hotărârea nr. 18 din 22 decembrie 2005 a Consiliului Local al Comunei Domneşti privind aprobarea planului urbanistic general, deşi acest act a fost invocat atât în susţinerea pretenţiilor reclamantului, cât şi în apărarea formulată de M.A., precum şi în raportul de expertiză întocmit în cauză.
Se reţine, de asemenea, că şi în considerentele hotărârii atacate, instanţa de fond invocă existenţa unor restricţii şi interdicţii de construire stabilite prin planul urbanistic general al comunei Domneşti, fără însă a avea la dispoziţie acest act, pentru o analiză concretă a conţinutului său.
Pe de altă parte, se constată că instanţa de fond nu şi-a manifestat rolul activ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că nu a insistat în administrarea probei cu acest înscris, deşi este evident util şi pertinent soluţionării cauzei, chiar şi în condiţiile în care autoritatea pârâtă a dovedit că a întreprins demersuri pe lângă Consiliul Local al Comunei Domneşti, fără a primi însă nici un răspuns.
Raportându-se şi la situaţia potrivit căreia din harta planului urbanistic general al comunei Domneşti, depusă la dosarul instanţei de recurs nu rezultă din legenda acesteia care sunt zonele cu restricţii sau interdicţii la construire, pentru a se putea lămuri situaţia de fapt dedusă judecăţii, având în vedere şi limitele procedurale referitoare la probele care se pot administra în faţa instanţei de recurs, Înalta Curte apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru suplimentarea probatoriului.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează a dispune depunerea la dosar a Hotărârii Consiliului Local al Comunei Domneşti privind aprobarea planului urbanistic general al comunei Domneşti, precum şi a oricăror înscrisuri oficiale care să ateste cu certitudine situaţia de fapt, având posibilitatea să aprecieze, în funcţie de conţinutul noilor acte, necesitatea efectuării unei alte expertize tehnice de specialitate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi ale art. 313 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H.I.S., împotriva sentinţei civile nr. 595 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite acuza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1342/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1836/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
