ICCJ. Decizia nr. 1836/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1836/2010
Dosar nr. 502/32/2009
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 141 din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea reclamantului L.I.E. SPRL în contradictoriu cu pârâtele A.N.R. şi D.J.B.A.N. privind anularea adreselor din 10 august 2009 şi 17 august 2009.
În motivarea sentinţei se reţine că prin adresele contestate pârâtele îi fac cunoscut reclamantului că nu au posibilitatea de a prelua documentele cu valoare practică ale societăţii lichidate SC C. SA, deoarece nu li s-au asigurat resursele umane, logistice şi financiare necesare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 16/1996 a arhivelor naţionale.
Instanţa de fond a apreciat că refuzul pârâtelor este justificat, în raport de textul de lege menţionat, cu modificările aprobate prin OUG nr. 39/2006, care prevăd că documentele „vor fi preluate" după înfiinţarea structurilor specializate prevăzute la alin. (2) al art. 18 din legea menţionată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta L.I.E. SPRL Bacău, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 18 alin. (1) din Legea nr. 16/1996 a arhivelor naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care instituie obligaţia imperativă şi imediată a A.N.R. sau direcţiilor judeţene ale A.N.R. de a prelua documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor.
Prioritar discutării motivelor de recurs invocate de recurent şi care se referă la fondul cauzei, Înalta Curte a invocat din oficiu, în baza art. 306 alin. (2) cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motivul de recurs de ordine publică privind necompetenţa materială a instanţei de fond în soluţionarea cauzei.
Astfel, potrivit actelor depuse la instanţa de fond, obiectul cauzei îl reprezintă refuzul nejustificat al D.J.B.A.N. de a rezolva cererea reclamantei, refuz exprimat prin adresele din 15 septembrie 2008 şi 17 august 2009, A.N.R. fiind sesizate ca instituţie ierarhic superioară conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În raport de prevederile art. 10 alin. (1) din legea menţionată cu referire la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că emitentul actului atacat este autoritate publică locală, D.J.B.A.N., Înalta Curte constată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza, competenţa materială revenind tribunalului judeţean.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 312 alin. (5) cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul L.I.E. SPRL Bacău, împotriva sentinţei civile nr. 141 din data de 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1390/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1914/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
