ICCJ. Decizia nr. 1213/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1213/2010
Dosar nr. 4204/2/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 iulie 2008, reclamanţii K.S.D. şi S.D.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române să se dispună:
- trecerea informaţiilor conţinute în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 de la clasa de secretizare - secret de stat, nivelul strict secret, la cel de secret de serviciu;
- declasificarea informaţiilor conţinute în respectiva adresă în ceea ce priveşte activitatea reclamantului S.D.K.;
- şi în subsidiar, prezentarea desecretizată a unui rezumat din care să rezulte destinatarul, scopul şi obiectul respectivei adrese, în ceea ce priveşte persoana reclamantului.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că reclamantul S.D.K. este inculpat în dosarul penal nr. 33428/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în prezent trimis spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, că pe parcursul judecării acestei cauze s-a constatat necesitatea administrării ca probă a adresei nr. 00234761 din 11 martie 2005 trimisa de Inspectoratul General al Politiei către Parchetul General, dar care nu s-a putut administra întrucât a fost clasificată ca secret de stat, nivelul de clasificare strict secret. Reclamanţii au mai susţinut că actul clasificat nu poate intra în categoria informaţiilor care privesc securitatea naţională, fiind menit doar să protejeze identitatea reclamantului, că acordarea acestui grad de secretizare s-a făcut de o persoană fără competenţa legală şi că motivul pentru care a fost secretizat documentul, nu mai subzistă.
Prin sentinţa civilă nr. 364 din 3 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor, reţinând în acest sens, în esenţă, faptul că informaţiile cuprinse în adresa a cărei declasificare se solicită au fost furnizate deja instanţei, în extras, prin adresa nr. 827529/DA/S2/LA, astfel încât desecretizarea întregului document nu se mai justifică, cu atât mai mult cu cât acesta conţine date referitoare la activitatea întreprinsă de autorităţile statului pentru combaterea traficului de droguri, fiind greu de crezut că aceste informaţii s-ar limita la aspecte ce-l privesc exclusiv pe reclamant.
Argumentele reclamanţilor privind acordarea unui nivel greşit de secretizare adresei în cauză au fost respinse, curtea de apel reţinând că aceste aspecte sunt nerelevante pentru situaţia reclamantului, întrucât indiferent de nivelul de clasificare, acesta nu poate intra în posesia documentului, în întregul său, şi apărarea sa în cadrul dosarului penal în care este judecat, se poate face în totalitate pe baza informaţiilor furnizate în extras.
împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă următoarele:
- instanţa de fond a considerat, în mod eronat, că adresa nr. 8275/DA/S2/L.A din 14 februarie 2008 emisă de I.G.P. conţine toate informaţiile cuprinse şi în adresa a cărei declasificare se solicită, nr. 00234761 din 11 martie 2005, nefiind dovedită vreo legătură între cele două adrese.
- prima instanţă a considerat în mod greşit că reclamanţii au solicitat declasificarea integrală a adresei nr. 00234761 din 11 martie 2005, în realitate cerându-se declasificarea informaţiilor conţinute în respectiva adresă doar în ceea ce-l priveşte pe S.D.K.
- în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cadrul procesului penal „apărarea se poate face pe baza informaţiilor aflate în extras".
- instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că informaţiile cuprinse în respectiva adresă au fost încadrate în mod corect în clasa de secretizare „secret de stat", deoarece nu cuprind, conform art. 15 lit. d) din Legea nr. 182/2003, „informaţii care privesc securitatea naţională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării", astfel de încadrare fiind excesivă şi nereală, în speţă fiind vorba de o informaţie „secret de serviciu".
- instanţa de fond nu a analizat una din apărările formulate, susţinută prin acţiunea introdusă şi anume aceea că atribuirea nivelului de secretizare „strict secret" s-a făcut de o persoană din cadrul I.G.P. cu depăşirea competenţei, astfel încât este aplicabil art. 20 lit. b) şi c) din Legea nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.
Ca o concluzie a motivelor de recurs formulate, recurenţii au susţinut că instanţa de fond nu a procedat la o analiză temeinică a informaţiilor conţinute în adresa înaintată de I.G.P. instanţei (nr. 827529/DA/S2/L.A din 14 februarie 2008) şi nu a observat că aceste informaţii exced obiectului cauzei, importanţa desecretizării adresei cu nr. 0023476 din 11 martie 2005, constând în a demonstra că ea are rolul de a proba nevinovăţia sa cu privire la infracţiunea de trafic de droguri.
Se solicită admiterea recursului şi drept consecinţă trecerea parţială a informaţiilor conţinute în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 emisă de pârât, în ceea ce priveşte activitatea lui S.D.K., de la clasa secretizare „secret de stat", nivelul „strict secret" la cel de „secret de serviciu" şi în principal declasificarea informaţiilor conţinute în respectiva adresă, referitor la activitatea acestuia, iar în subsidiar, obligarea pârâtului I.G.P. de a acorda accesul la informaţiile de serviciu conţinute în adresa respectivă, oricăror magistraţi care vor judeca în apel şi eventual recurs dosarul penal nr. 25017/3/2008 al Tribunalului Bucureşti în care figurează ca inculpat, cu respectarea secretului de serviciu conform art. 97 alin. (3) C. pen. Au fost invocate motivele de modificare a sentinţei prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată, introdusă la data de 11 iulie 2008 la instanţa de fond, rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit trecerea informaţiilor conţinute în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 emisă de pârât, de la clasa de secretizare „secret de stat", nivelul „strict secret", la cel de „secret de serviciu", declasificarea informaţiilor conţinute în această adresă în ceea ce priveşte activitatea lui S.D.K., conform art. 24 din HG nr. 585/2002, în subsidiar solicitându-se prezentarea desecretizată a unui rezumat din care să rezulte destinatarul, scopul şi obiectul respectivei adrese, în ceea ce priveşte persoana acestuia, conform art. 24 alin. (9) din Legea nr. 182/2002.
În raport de motivele acţiunii, se constată că motivarea sentinţei de fond este deficitară, practic instanţa de fond trecând la soluţionarea procesului fără a cerceta îndeaproape fondul cauzei.
În concret, prima instanţă, motivându-şi hotărârea de respingere a acţiunii, s-a limitat în a arăta că autorităţile statului au furnizat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (pentru dosarul penal în care figurează reclamantul ca inculpat) în extras, prin adresa nr. 827529 din 14 februarie 2008, informaţii cuprinse în adresa a cărei declasificare se solicită, în măsura în care aceste informaţii priveau activitatea reclamantului S.D.K., acestea fiind suficiente pentru apărarea sa în cadrul dosarului penal. În privinţa adresei cu nr. 00234761, a cărei declasificare se solicită, prima instanţă a reţinut că aceasta se referă la activitatea întreprinsă de autorităţile statului pentru combaterea traficului de droguri, conţinutul său vizând securitatea naţională, astfel că nu se limitează la aspecte ce privesc exclusiv pe reclamant.
Dar, aşa cum corect susţin recurenţii-reclamanţi, instanţa de fond avea a verifica susţinerile acestora în sensul că informaţiile cuprinse în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 emisă de pârât, au fost încadrate corect sau nu în clasa de secretizare „secret de stat", în raport de prevederile art. 15 lit. d) din Legea nr. 182/2002, prevederi care definesc informaţiile secrete de stat ca fiind „informaţiile care privesc securitatea naţională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării".
În al doilea rând recurenţii-reclamanţi au mai susţinut că atribuirea nivelului de secretizare „strict secret" s-a făcut de către o persoană din cadrul instituţiei pârâte cu depăşirea competenţei, nefiind respectate dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 182/2002 care stabileşte, în concret persoanele împuternicite să atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informaţiilor cu prilejul elaborării lor şi aceasta în funcţie de natura şi importanţa informaţiilor – „informaţii strict secrete de importanţă deosebită", „informaţii strict secrete" şi „informaţii secrete".
Nu în ultimul rând, recurenţii-reclamanţi au susţinut că motivul pentru care a fost secretizată informaţia respectivă nu mai subzistă, respectiva adresă făcând referire la activitatea sa în relaţia cu coinculpaţii şi la cea de informator al poliţiei, aceste date devenind publice în timpul procesului penal în care este inculpat, fiind aplicabile dispoziţiile art. 20 lit. b) şi c) din HG nr. 585/2002, pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.
Toate aceste susţineri ale recurenţilor – reclamanţi, trebuiau verificate în concret de către instanţa de fond, cu atât mai mult cu cât recurentul S.D.K. precizează că menţinerea secretizării acestei informaţii ar avea ca efect împiedicarea accesului său la o judecată dreaptă, acest document fiind singura sursă de probaţiune în dovedirea nevinovăţiei sale în privinţa presupusei implicări în traficul internaţional de droguri, iar conţinutul adresei nr. 827529/DA/S2/L.A din 18 februarie 2008 (rezumat al adresei nr. 00234761 din 11 martie 2005) este contestat ca fiind unul care excede obiectului cauzei.
Instanţa de fond nu a dat astfel eficienţa rolului său activ în a verifica toate precizările din acţiunea recurenţilor-reclamanţi, temeiul de drept al acţiunii formulate constituindu-l art. 20 din Legea nr. 182/2002, conform căruia „Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare", contestaţia urmând a fi soluţionată în condiţiile legii contenciosului administrativ.
Se impune aşadar, admiterea recursului, în baza art. 312 alin. (3)1 teza II C. proc. civ., casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va solicita recurenţilor-reclamanţi clarificări cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, cu referire specială la subsidiarul formulat, subsidiar care prin cererea de recurs şi notele scrise depuse la momentul soluţionării pe fond a cauzei în recurs, a căpătat alt conţinut şi anume: „obligarea pârâtului I.G.P. de a acorda accesul la informaţiile de serviciu conţinute în adresa nr. 00234761 din 11 martie 2005 emisă de pârât, în ceea ce priveşte activitatea lui S.D.K., oricăror magistraţi care vor judeca în apel şi eventual recurs dosarul penal nr. 15017/3/2008 al Tribunalului Bucureşti în care acesta este inculpat, cu respectarea secretului de serviciu conform art. 97 alin. (3) C. pen."
La momentul rejudecării cauzei, instanţa de fond va avea în vedere şi toate celelalte susţineri formulate de recurenţi prin motivele de recurs, susţineri care de fapt constituie motivarea în fapt a acţiunii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de K.S.D. şi S.D.D. împotriva sentinţei civile nr. 364 din 3 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1207/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1216/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
