ICCJ. Decizia nr. 1216/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1216/2010
Dosar nr. 332/64/2007
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 20 noiembrie 2006 reclamantul F.D.G. Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, anularea deciziei nr. 72 din 6 octombrie 2006, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă să emită o nouă decizie prin care să restituie reclamantului, în natură, imobilul situat în Braşov, înscris în C.F. nr. 15033/3/2, precum şi obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, iar urmare a admiterii acestei excepţii, prin sentinţa civilă nr. 240/C din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Soluţionând cauza în fond, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 56/F din 18 mai 2007 a respins acţiunea reclamantului, reţinând că imobilul solicitat a aparţinut G.E.G. România – persoană juridică de drept public, iar reclamantul, care este persoană juridică de drept privat nu a făcut dovada că este continuatorul recunoscut al persoanei juridice de la care s-a preluat imobilul de către stat.
S-a mai reţinut că acţiunea reclamatului de a-şi fi modificat statutul susţinând că este succesor de drept al organizaţiilor germane din judeţul Braşov, desfiinţat după 23 august 1944, nu suplineşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, iar încheierea de care reclamantul se prevalează nu echivalează cu hotărârea judecătorească prin care să se constate calitatea sa de continuator al G.E.G. România întrucât a fost pronunţată în materie necontencioasă, nefiind analizate condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul F.D.G. Braşov.
Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., s-a arătat, în esenţă, că:
1 - F.D.G. Braşov este o persoană juridică de drept public, aspect care decurge cu evidenţă din coroborarea art. 55 din Legea nr. 14/2003 cu art. 1 din aceeaşi lege;
2 – caracterul de continuitate şi identitate dintre F.D.G. şi G.E.G. nu poate fi privind decât prin prisma scopului pe care-l au aceste asociaţii, respectiv al promovării şi reprezentării intereselor cetăţenilor de etnie germană, ceea ce faţă de statutul recurentului nu poate fi pus la îndoială, contextul istoric fiind diferit de cel existent în perioada înfiinţării G.E.G. România; de altfel, este de notorietate că după anul 1990 singurul reprezentant al comunităţii germane din România este F.D.G. România;
3 – în mod greşit s-a făcut distincţie între forţa juridică a unei hotărâri pronunţate într-o procedură necontencioasă - încheierea de şedinţă din data de 17 noiembrie 2006 a Judecătoriei Braşov - şi forţa juridică a unei hotărâri pronunţate într-o procedură contencioasă, calitatea de succesor de drept al organizaţiilor şi asociaţiilor germane din judeţul Braşov fiind verificată de instanţa de judecată.
Prin întâmpinare, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România a solicitat menţinerea hotărârii judecătoreşti recurate, considerând că aceasta este temeinică şi legală.
La cererea recurentului, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. cauza a fost suspendată şi apoi repusă pe rol după soluţionarea m irevocabilă a dosarului nr. 8857/197/2007 al Judecătoriei Braşov având ca obiect acţiunea în constatarea calităţii de continuator al F.D.G. Braşov faţă de G.E.G. România.
Examinând cauza, prin prisma criticilor enunţate de recurent şi expuse rezumativ mai înainte, dar şi în temeiul art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este fondat.
Prin Decizia nr. 72 din 6 octombrie 2006, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România a respins cererea de retrocedare formulată în temeiul OUG nr. 83/1999, republicată, de F.D.G. Braşov a imobilului-construcţie şi teren aferent – situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov, înscris în C.F. nr. 15033 a localităţii Braşov, cu motivarea că solicitantul nu a dovedit că este continuatorul recunoscut al persoanei juridice titulare de la care s-a preluat bunul de către stat, în conformitate cu art. 1 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă menţionată.
Învestită cu verificarea legalităţii acestui act administrativ, Secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Braşov a apreciat că încheierea din 17 noiembrie2006 a Judecătoriei Braşov prin care s-a dispus înregistrarea în Registrul Special al Asociaţiilor şi Fundaţiilor aduse statutului F.D.G. Braşov, de care reclamantul s-a prevalat, nu poate fi echivalentă unei hotărâri judecătoreşti care să ateste că acesta este continuatorul G.E.G. România, cu atât mai mult cu cât în materia necontencioasă în care a fost pronunţată această încheiere nu au fost analizate condiţiile cerute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru a atrage incidenţa art. 1 alin. (1) din OUG nr. 83/1999, republicată.
În faţa instanţei de control judiciar, recurentul-reclamant a făcut dovada că prin hotărâre judecătorească s-a constatat calitatea sa de continuator faţă de G.E.G. România, depunând în acest sens la dosar sentinţa civilă nr. 2181 din 3 martie 2008 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia nr. 103/I din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, şi irevocabilă prin Decizia nr. 1393/R din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale (filele 28-36 dosar recurs).
Având în vedere că lipsa acestei dovezi a fost acoperită şi că ea a constituit unicul motiv atât al respingerii cererii de retrocedare de către Comisia specială cât şi al soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Braşov prin sentinţa civilă nr. 65/F din 18 mai 2007, Înalta Curte constată că a devenit superfluă examinarea criticilor formulate de recurent şi care vizau lipsa oricărei raţiuni de a cerceta dacă F.D.G. este continuatorul persoanei juridice sau este aceeaşi persoană juridică cu G.E.G. România.
În acest context, urmează a se modifica sentinţa recurată în sensul admiterii cererii de anulare a Deciziei nr. 72 din 6 octombrie 2006 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au Aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor Aparţinând Minorităţilor Naţionale din România şi de a obliga pe aceasta să emită o decizie de retrocedare a imobilului în litigiu, situat în Braşov, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 83/1999 republicată.
În privinţa capătului de cerere privind obligarea Comisiei pârâte la plata de daune cominatorii, pe zi de întârziere, Înalta Curte reţine că aceasta nu poate fi primită în această fază procesuală urmând ca în cazul neexecutării obligaţiei stabilite partea să uzeze de dreptul deschis prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Văzând, aşadar, dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.D.G. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 56/F din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că admite contestaţia formulată de reclamantul F.D.G. Braşov împotriva deciziei nr. 72 din 6 octombrie 2006 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au Aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor Aparţinând Minorităţilor Naţionale din România.
Anulează Decizia atacată şi obligă pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie prin care să-i restituie în natură imobilul situat în Braşov, înscris în C.F. nr. 15033 Braşov nr. top 9097/1/a, 9096/1 şi 9096/3/2.
Respinge capătul de cerere din acţiune privind acordarea de daune cominatorii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1213/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1230/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
