ICCJ. Decizia nr. 1232/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1232/2010
Dosar nr. 1274/2/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 802 din 25 februarie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantele A. S.P.A. Italia, S.B. M.B.H. Austria, E. Bucureşti, A.S.F. S.P.A. Italia şi J.V. A.S.E.S. Bucureşti, în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, având ca obiect anularea deciziei din 20 ianuarie 2009 a autorităţii contractante, prin care contractul de achiziţie publică negociat a fost atribuit Asocierii A.Z.V.I. V.I.M.A.C. şi suspendarea executării deciziei până la soluţionarea irevocabilă a cererii.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că Decizia contestată este rezultanta procedurii de atribuire, prin licitaţie deschisă, demarată de pârât la data de 4 septembrie 2008, a contractului de achiziţie publică având ca obiect Construcţia infrastructurii rutiere şi feroviare de acces la podul peste Dunăre de la Calafat – Vidin, prin publicarea anunţului de participare în Sistem Electronic de Achiziţie Publică (S.E.A.P.).
Instanţa a mai reţinut că, potrivit procesului verbal de deschidere a ofertelor, din data de 7 noiembrie 2008, niciunul din participanţi, inclusiv reclamantele nu au înţeles să depună vreo contestaţie referitor la prevederile documentaţiei de atribuire, în condiţiile art. 272 alin. (1) din OUG nr. 347/2006, iar criticile de nelegalitate pe care reclamantele le aduc deciziei de atribuire a contractului de achiziţie publică, adoptată de către minister în data de 20 octombrie 2009 sunt nefondate, reclamantele neindicând normele de drept care au fost încălcate de către Ministerul Transporturilor.
În ceea ce priveşte modificarea prin actul adiţional nr. 5, a criteriilor cuprinse la pct. 5.4.1 – Capacitate tehnică şi profesională, secţiunea B – Componenta feroviară, s-a apreciat că este vorba de o completare adusă în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (3) din OUG nr. 34/2006.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că răspunsul la clarificările solicitate se găseşte în clarificările nr. 5 publicate în S.E.A.P. la data de 20 octombrie 2008, iar clarificarea nr. 9 a fost la rândul ei publicată în S.E.A.P. la data de 5 noiembrie 2008, deci anterior datei limită de depunere a ofertelor, 7 noiembrie 2008 şi evident cu mult înainte de data reluării procedurii prin negociere, 23 decembrie 2008, afirmaţiile reclamantelor neverificându-se, cu atât mai mult cu cât, procedura de negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare presupune prezentarea unei noi oferte tehnice şi a unei noi propuneri financiare care să răspundă Documentaţiei de Atribuire, în condiţiile în care demararea ei impune anularea procedurii iniţiale de licitaţie deschisă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele A. S.P.A. Italia, S.B. M.B.H. Austria, E.C. Bucureşti, A.S.F. S.P.A. Italia, constituite în Asocierea J.V. A.S.E.S. Bucureşti.
Prin cererea de recurs întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct.7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., s-a arătat, în esenţă, că motivarea instanţei de fond este contradictorie şi confuză ca efect al redactării cu întârziere a hotărârii, judecătorul însuşindu-şi afirmaţiile pârâtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (M.T.I.) fără a cerceta şi raporta analitic la obiectul litigios textele legale considerate a fi incidente – art. 180, art. 181 din OUG nr. 34/2006, şi fără a observa de fapt incidenţa în cauză a art. 190 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă precizată.
În opinia recurenţilor nemotivarea soluţiei echivalează cu necercetarea fondului şi se sancţionează conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ. cu casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare pentru evocarea fondului.
În acelaşi timp, indicarea unor texte legale fără incidenţă cu raportul juridic litigios şi total neanalizate la speţă atrag, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul anulării deciziei de atribuire din 20 ianuarie 2008, pe baza argumentelor din cererea de chemare în judecată.
Prin întâmpinare, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a răspuns punctual celor două motive de recurs, concluzionând că susţinerile făcute de recurentele-reclamante nu pot conduce la schimbarea hotărârii Curţii de Apel Bucureşti.
Asocierea A.Z.V.I. , reprezentantă a asocierii constituite din societăţile comerciale A.Z.V.I. S.A. şi VIMAC S.A. a formulat cerere de intervenţie în interesul intimatului-pârât M.T.I., justificându-şi poziţia de susţinere a apărărilor acestuia din urmă şi nu în ultimul rând de a preveni uzurparea dreptului legal dobândit, prin calitatea de titular al dreptului de a implementa proiectul privind podul peste Dunăre Calafat-Vidin.
Prin încheierea de şedinţă din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte a încuviinţat în principiu această cerere de intervenţie accesorie, în temeiul art. 52 alin. (1) raportat la art. 49 alin. (3) C. proc. civ., apreciind că Asocierea A.Z.V.I. justifică interesul procesual întrucât este beneficiara contractului de achiziţie publică ce face obiectul prezentei cauze.
Examinând cauza prin prisma afirmaţiilor enunţate în cererea de recurs şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
Susţinerile societăţilor recurente nu se subsumează unor critici concrete aduse sentinţei civile nr. 802 din 25 februarie 2008 şi, în final, nu se subsumează motivelor de nelegalitate indicate, respectiv, pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Rolul instanţei de control judiciar este acela de a raporta considerentele hotărârii de fond la situaţii de fapt şi de drept rezultate din probatoriul administrat şi de a stabili în ce măsură argumentele avute în adoptarea unei soluţii îşi găsesc sau nu suport în actele dosarului, pornind desigur de la criticile avute în vedere atunci când s-a exercitat această cale extraordinară de atac a recursului.
Aşa cum se poate lesne observa din expunerea rezumativă a motivelor de recurs, recurentele îşi exprimă nemulţumirea faţă de redactarea cu întârziere a sentinţei depunând în acest sens şi o anexă privind sancţionarea disciplinară a judecătorului instanţei de fond, afirmând că rezultatul acestei atitudini constă în motivarea „contradictorie şi confuză a hotărârii.
Nu se explică în ce constau în mod concret confuziile din raţionamentul instanţei fondului şi acestea nu se combat cu argumente de fapt sau legale, recurentele recurgând doar la „citarea" unor pasaje din sentinţa atacată fără a demonstra în ce măsură pretinsele greşeli de judecată ar avea o înrâurire negativă asupra soluţiei finale.
Înalta Curte constată că în abordarea primului motiv de nelegalitate invocat, pe de o parte sunt aduse în discuţie probleme care exced cauzei (redactarea cu întârziere şi Anexa I la recurs), iar pe de altă parte susţinerile făcute sunt nepertinente şi neconcludente.
În privinţa necercetării şi neraportării analitice la obiectul pricinii a textelor legale aplicate de prima instanţă (cel de-al doilea motiv de recurs), Înalta Curte constată că au fost respectate dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., fiind prezentate în considerentele sentinţei atât susţinerile părţilor cât şi motivele de fapt şi de drept care au format convingerea că acţiunea nu este întemeiată.
De altfel, deşi reproşează instanţei fondului faptul că şi-a însuşit punctul de vedere al apărării, recurentele demonstrează ele însele inconsecvenţă, opinând că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dar în acelaşi timp că sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza I pentru motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., cu motivarea că Înalta Curte urmează să aibă în vedere la admiterea cererii de anulare a deciziei de atribuire din 20 ianuarie 2008 argumentele din acţiune.
Altfel spus, deşi este nepermis instanţei de fond să îşi însuşească argumentat punctul de vedere al părţii pârâte, este permis ca instanţa de control judiciar să îşi motiveze soluţia prin simpla preluare a raţiunilor avute în vedere de reclamante la promovarea acţiunii.
Aspectele punctate în cererea de recurs şi simpla indicare a unor prevederi din OUG nr. 34/2006 (privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările ulterioare) nu sunt de natură a răsturna soluţia corectă a instanţei fondului, aceasta fiind motivată atât în fapt cât şi în drept, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Drept consecinţă, pentru aceleaşi raţiuni, va fi admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de Asocierea A.Z.V.I. menţinându-se ca legală decizie din 20 ianuarie 2009 prin care intimatul-pârât M.T.I. a atribuit acestei interveniente contractul de achiziţie publică „Construcţia infrastructurii rutiere şi feroviare de acces la podul peste Dunăre de la Calafat-Vidin".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Asociaţia A.Z.V.I.
Respinge recursul declarat de A. S.P.A. Italia, S.B. M.B.H. Austria, E.C. Bucureşti, A.S.F. S.P.A. Italia şi J.V. A.S.E.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 802 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1230/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1234/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
