ICCJ. Decizia nr. 1234/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1234/2010
Dosar nr. 1887/2/2009
Şedinţa publică din 4 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2230 din 27 mai 2009, a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune, invocată de pârât şi pe fond a admis acţiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligând pe acesta din urmă să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române şi actele necesare într-un termen scurt, rezonabil.
Pentru a hotărî astfel s-a apreciat că nu se poate reţine prescrierea dreptului la acţiune în raport de data ultimelor cereri ale reclamantului, care sunt depuse în termen de 6 luni anterior introducerii acţiunii, în condiţiile în care, atunci când analizează refuzul de soluţionare instanţa se raportează la ultimele cereri, respectiv cele din 2009 şi numai în cazul eventualităţii acordării de daune morale are în vedere întregul raport dintre părţi referitor la soluţionarea cererii.
Pe fondul cauzei s-a reţinut, în esenţă, că un termen de 6 luni numai pentru depunerea cererii şi documentelor necesare soluţionării acesteia este mult prea mare, prin raportare la petiţiile depuse în anul 2009 şi prin urmare este întemeiată cererea reclamantului, neputând fi primită apărarea pârâtului în sensul existenţei unui număr mare de cereri având acelaşi obiect şi a faptului că răspunsul trimis recurentului, prin care îi comunica acestuia că cererea îi va fi soluţionată, într-un termen neprecizat, nu echivalează cu un refuz nejustificat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a reiterat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în temeiul art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în raport cu cererea ce i-au fost adresate în octombrie 2006 iar pe fond a susţinut că, în lipsa unei culpe administrative, date fiind motivele obiective care au determinat situaţia creată, nu poate fi obligată instituţia, în baza legii contenciosului administrativ, să schimbe ordinea cronologică stabilită şi să primească cererea reclamantului, aceasta nefiind echivalentă cu refuzul nejustificat, iar aprecierea termenului rezonabil se face, potrivit C.E.D.O., în funcţie de toate circumstanţele relevante, nefiind sinonim cu termenul scurt.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii".
Cum răspunsul recurentului prin care a comunicat intimatului refuzul de stabilire a termenului solicitat a fost în ianuarie 2009, rezultă că acţiunea acestuia, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 3 martie 2009, a fost formulată în termenul prevăzut de lege, aşa cum , corect, a reţinut instanţa de fond.
Soluţia instanţei de fond este corectă şi în ceea ce priveşte fondul cauzei.
Astfel, art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât şi public".
Aşa cum, corect, a reţinut şi instanţa de fond, intimatul-reclamant s-a adresat în mai multe rânduri recurentului pârât, solicitând a fi programaţi la o anumită dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dar cererile acestuia nu au fost soluţionate de către autoritatea pârâtă care a invocat motive de ordin administrativ organizatoric.
Ne aflăm aşadar, în ipoteza „nesoluţionării în termenul legal a unei cereri", prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, cererea formulată de intimaţii-reclamanţi fiind aceea de a li se stabili o dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române a cărei soluţionare se încadrează în competenţa de soluţionare instanţei de contencios administrativ.
Prin urmare, în mod corect şi legal, instanţa de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâtului Ministerului Afacerilor Externe, de a soluţiona cererii reclamantului-intimat şi l-a obligat la stabilirea unui termen scurt pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române.
De precizat însă că, deşi nu s-a menţionat în mod expres un anume termen, în care pârâtul să fie obligat la fixarea unei date pentru primirea actelor, instanţa de fond a avut în vedere soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii reclamantului-intimat.
Aşa fiind, instanţa de fond, a dat o rezolvare corectă cauzei, atunci când a respins excepţia prescripţiei acţiunii, invocate de pârât şi s-a pronunţat pe fond prin admiterea acţiunii.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat în cauză este nefondat şi va fi respins, cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 2230 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1232/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1240/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
