ICCJ. Decizia nr. 1247/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1247/2010
Dosar nr. 632/46/2009
Şedinţa publică din 4 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prins sentinţa civilă nr. 103/F – Cont din 24 iunie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC M.C. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Pentru a hotărî astfel instanţa, în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ., care prevăd analizarea cu prioritate a excepţiilor, a reţinut, cu privire la excepţia prescripţiei, că analiza ei nu poate fi realizată, atâta vreme cât aceasta nu este determinată şi nici motivată sub aspectul actului normativ şi termenului avut în vedere de pârâtă la invocarea excepţiei.
În ceea ce priveşte fondul cauzei s-a reţinut că între cele două părţi a fost încheiat contractul nr. C 3 10601544000 102 din 3 ianuarie 2007 – Contract de finanţare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, având ca temei de drept Legea nr. 316/2001, iar după primirea primei tranşe de plată reclamanta a fost notificată cu privire la depăşirea termenului limită de depunere a celei de a doua tranşe, astfel cum aceasta şi-l asumase prin contract, încheindu-se în acest sens procesul verbal de constatare pentru suma de 68231,26 lei; în consecinţă, reclamanta a formulat cerere de prelungire a termenului de plată, solicitând totodată şi acceptarea semnării unui act adiţional cuprinzând modificări ale soluţiilor tehnice.
În raport de această situaţie de fapt instanţa de fond a apreciat că, atâta vreme cât reclamanta nu a făcut dovada lipsei de culpă în nerespectarea clauzelor contractului, iar proiectul pentru care a primit nu mai respectă pe cel iniţial acceptat în cadrul Programului SAPARD, măsurile dispuse de pârâtă sunt îndreptăţite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC M.C. SRL.
În motivarea recursului s-a arătat că, pe de o parte, instanţa de fond s-a pronunţat numai asupra capătului de cerere privind contestaţia, şi a omis să cerceteze capetele de cerere privind anularea procesului verbal de constatare şi continuarea contractului dintre părţi, iar pe de altă parte, nu a permis administrarea de probe în dovedirea contestaţiei, respingând nota de probatorii solicitate de către reclamantă.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis în sensul şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În speţă, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către recurentă a unor fonduri avansate din Fondul European de garantare Agricolă, în temeiul OUG nr. 79/2007, debitul astfel calculat fiind de 68.231,26 lei aşa cum rezultă din procesul verbal de constatare încheiat de intimată.
Conform art. 4 alin. (2) din acest act normativ „Cerinţele bugetar rezultate din nereguli sunt asimilate cerinţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor".
Or, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiat de autorităţile locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscal.
Rezultă aşadar că fiind vorba de recuperarea unor creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric prevăzut de textul legal citat.
Cum solicitarea reclamantului are ca obiect anularea unui act administrativ ce priveşte o creanţă al cărei cuantum nu depăşeşte 500.000 lei Înalta Curte constată că, instanţa competentă să soluţioneze, în fond, prezentul litigiu, este secţia de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2005.
Pentru aceste considerente, recursul va fi admis, sentinţa atacată, va fi casată iar cauza va fi trimisă, spre competentă soluţionare la Tribunalul Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Admite recursul declarat de SC M.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 103/F/Cont din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1242/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1252/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
