ICCJ. Decizia nr. 1269/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1269/2010
Dosar nr. 44972/3/2005
Şedinţa publică de la 4 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 3453 din 9 decembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamata SC E.B.G. SA în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., pe care a obligat-o la plata sumei de 57.722,89 lei, cu titlu de daune materiale.
A fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a demonstrat că pârâta a emis mai multe acte administrative anulate irevocabil de instanţele de judecată, care au avut ca efect prejudicierea sa.
Au fost examinate de instanţă, din perspectiva efectelor prejudiciabile produse, Ordonanţa nr. 149/1999 prin care C.N.V.M. a suspendat autorizaţia de funcţionare a reclamantei pe o perioadă de 90 de zile şi Ordonanţa nr. 294/2000 prin care aceeaşi pârâtă a retras autorizaţia de funcţionare a reclamantei, cu obligaţia lichidării, în termen de 30 de zile a conturilor în numerar ale clienţilor sau transferării valorilor mobiliare din conturile clienţilor la registrele independente.
Concluzia fondului a fost în sensul că fapta ilicită a pârâtei a avut o formă continuă, materializându-se prin acte şi fapte cu impact asupra societăţii, determinând în final ieşirea fortuită a acesteia de pe piaţa tranzacţiilor mobiliare.
Pentru cuantificarea prejudiciului, la cererea reclamantei şi pe baza obiectivelor fixate de aceasta, instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile, ale cărei concluzii au fundamentat soluţia pronunţată.
Suplimentarea obiectivelor expertizei contabile după încuviinţarea acesteia, precum şi solicitarea de a fi obligată pârâta şi la plata dobânzii legale, nu au fost avute în vedere de instanţă, cu motivarea că au fost tardiv formulate.
Referitor la criteriul avut în vedere de expertul contabil pentru stabilirea prejudiciului înregistrat de societate, care s-a bazat pe utilizarea indicatorilor sintetici pentru sectoarele economiei naţionale, Curtea de apel a apreciat că această modalitate de calcul este echitabilă, în condiţiile în care indicii bursieri comunicaţi de BVB şi BET, la care pârâta face trimitere, nu pot fi aplicaţi, nefiind determinată valoarea portofoliului. A mai reţinut că dacă ar primi punctul de vedere al C.N.V.M., potrivit căruia nu se poate contoriza prejudiciul în raport de evoluţia indicilor bursieri, s-ar ajunge la concluzia că reclamanta nu a suferit nicio daună, ceea ce este inacceptabil.
În privinţa capătului de cerere referitor la daunele morale solicitate în cuantum de 400.000 lei, Curtea de apel şi-a motivat soluţia adoptată prin lipsa oricăror dovezi şi prin constatarea că satisfacţia câştigării procesului de faţă reprezintă în sine o reparaţie morală adecvată.
Pe parcursul soluţionării cauzei, prin încheierea interlocutorie pronunţată la data de 22 mai 2006, s-a respins excepţia de prescripţie a dreptului material la acţiune, cu motivarea că sub imperiul Legii nr. 29/1990, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri este de 3 ani şi curge de la data la care reclamantul a cunoscut întinderea pagubei, acţiunea fiind înregistrată în interiorul acestui termen.
2. Recursul declarat de SC E.B.G. S.
Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC E.B.G. SA, formulând critici pe care le-a încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., precum şi în dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta susţine în esenţă că:
1) Instanţa de fond nu a înţeles care este obiectul acţiunii, limitându-l artificial
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta afirmă că a solicitat stabilirea întinderii prejudiciului pe care l-a suferit prin punerea în practică a actelor administrative emise de pârâtă şi anulate irevocabil de instanţele judecătoreşti.
Instanţa s-a limitat numai la ceea ce s-a cerut iniţial, „e adevărat cu o anumită stângăcie”, şi nu a obligat pârâta la acoperire integrală a prejudiciului suferit, reţinând eronat că paguba se limitează doar la deprecierea unor pachete de acţiuni.
2) Curtea de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii
Recurenta critică în cuprinsul acestui motiv hotărârea atacată sub trei aspecte:
(a) - instanţa nu a aplicat dispoziţiile art. 212 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că deşi existau temeiuri consistente nu a dispus completarea expertizei;
(b) - instanţa a interpretat eronat legea în privinţa cererii de acordare a dobânzilor legale, cererea fiind introdusă înaintea dezbaterilor în fond;
(c) - instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., prin aceea că a omis acordarea cheltuielilor pe care reclamanta le-a făcut cu timbrajul şi cu onorariul de expert.
3) Probatoriul administrat de instanţa de fond este incomple.
Recurenta consideră că prima instanţă a refuzat nelegal completarea probatoriului, fiind sub presiunea vechimii dosarului, ceea ce a determinat analizarea cu superficialitate a pretenţiilor reclamantei.
Pentru clarificarea situaţiei de fapt şi în vederea stabilirii întinderii reale a prejudiciului, recurenta a solicitat casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
3. Recursul declarat de C.N.V.M.
Recursul declarat de pârâta C.N.V.M. vizează atât sentinţa prin care s-a soluţionat fondului cauzei, cât şi încheierea pronunţată la data de 22 mai 2006.
În esenţă, pârâta formulează următoarele motive de recurs:
1) Hotărârea fondului este pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, în condiţiile în care nu există o legătură cauzală între actele administrative anulate şi prejudiciul pretins.
Analizând punctual impactul Ordonanţelor nr. 149/1999 şi 294/2000 asupra activităţii reclamantei, recurenta ajunge la concluzia că erodarea acţiunilor ca urmare a imposibilităţii de vânzare în intervalul aprilie 1999
| ← ICCJ. Decizia nr. 1259/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1277/2010. Contencios → |
|---|
