ICCJ. Decizia nr. 1254/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1254/2010
Dosar nr. 68/57/2010
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.P. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 8753 din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară şi obligarea acestei instituţii să emită o nouă decizie de încadrare cu caracter permanent în gradul de handicap accentuat.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este luat în evidenţă cu schizofrenie paranoidă grefată pe un retard mental sever din anul 2007, având constituit dosarul nr.22803, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Superioară a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant ca nefondată şi menţinerea deciziei nr. 8753 din 06 iulie 2009.
Prin sentinţa nr. 111/CA din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acţiunea formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi Comisia Superioară e Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, a anulat Decizia nr. 8753 din 06 iulie 2009 emisă de pârâta Comisia Superioară e Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Totodată, instanţa a dispus obligarea pârâtei Comisia să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului în grad de handicap accentuat cu caracter permanent, precum şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 100 lei către reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin certificatul nr. 67351 din 30 martie 2009, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap accentuat, deficienţă funcţională gravă.
Împotriva acestui certificat, reclamantul a formulat în termen legal contestaţie la Comisia Superioară, care, prin Decizia nr. 8753 din 06 iulie 2009, a menţinute constatările certificatului nr. 67351 din 30 martie 2009, cu termen de revizuire în luna martie 2010.
Certificatul emis de Comisia de evaluare şi Decizia Comisiei Superioare atestă, conform art. 13 alin. (3) din OG nr. 14/2003, încadrarea reclamantei într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială şi, implicit, starea de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medicopsihosociale stabilite prin lege.
Reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, la baza acestei constatări şi a măsurilor dispuse stând evaluarea şi reevaluarea complexă a reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara şi Comisia Superioară, pe baza criteriilor şi principiilor prevăzute de art. 46 - 50 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin HG nr. 268/2007.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 747/II/M/5 din 17 martie 2020, efectuat în cauză, reclamantul suferă de schizofrenie paronoidă grefată pe retard mintal sever, boală cu caracter ireversibil, constatare ce face refuzul pârâtei de a emite Decizia de încadrare în grad de handicap accentuat cu caracter permanent, să fie nejustificat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap.
In motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., pârâta a arătat, în esenţă, următoarele:
Sentinţa recurată este motivată pe aspecte total străine de natura pricinii. Se invocă astfel că afecţiunea intimatului are caracter ireversibil datorită conduitei Comisiei superioare de recunoaştere a afecţiunilor de care suferă reclamantul, bazată pe faptul că aceasta fusese încadrată de mai multe ori în grad cu handicap, de unde concluzia greşită a instanţei că s-a făcut dovada deplină a culpei procesuale a pârâtei, „prin conduita de recunoaştere a afecţiunilor de care suferă reclamanta".
Pârâta a aplicat instrucţiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, în care sunt prevăzute afecţiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent, constatând că afecţiunea pe care o prezintă intimata nu se regăseşte în cele două liste ale instrucţiunilor.
Instanţa de fond a administrat proba cu expertiza medico-legală într-un caz neprevăzut de art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale nr. 1134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiţiei şi nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Constatările şi expertizele medico-legale se efectuează după o metodologie stabilită de Ministerul Sănătăţii, după criterii distincte de criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice, or, Serviciul medico-legal judeţean Alba a concluzionat în raportul medico-legal înaintat instanţei de fond că „afecţiunea intimatului poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent".
Concluzia la care ajunge expertul denotă lipsa valorii ştiinţifice a expertizei, nota aproximativă în care este redactat raportul şi lipsa motivării relevând inutilitatea valorii probatorii a acestui mijloc de probă. Instanţa de fond trage însă concluzia că refuzul pârâtei apare nejustificat prin prisma concluziilor raportului de expertiză.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Este neîntemeiată critica recurentei bazată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa de fond observând că pârâta 1-a supus pe reclamant unor investigaţii medicale specifice, concluziile fiind de mai multe ori că domnul C.P. este încadrabil în grad de handicap accentuat, pe baza aceloraşi acte medicale pe care s-a fundamentat în emiterea deciziei contestate în prezenta cauză, a reţinut ca fiind neîntemeiată apărarea Comisiei Superioare în sensul că documentaţia depusă de reclamant nu ar fi concludentă.
Or, constatarea instanţei nu este străină de natura pricinii, în condiţiile în care în discuţie este tocmai încadrarea într-un anume grad de handicap a reclamantului, suferind de demenţă schizofrenie paronoidă grefată pe un retard mental sever.
Cu toate că prima instanţă, raportat la cele de mai sus, a emis opinia că încadrarea reclamantului în grad cu handicap este în afara oricărui dubiu, totuşi, nu această opinie a fundamentat hotărârea instanţei, în sensul admiterii acţiunii având la bază concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză.
In ceea ce priveşte critica recurentei, întemeiată pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu este fondată.
Susţinerile recurentei că instanţa admis efectuarea unei expertize medico-legale într-un caz neprevăzut de Ordinul nr. 1134/C din 25 mai 2000 sunt consecinţa unei interpretări trunchiate şi rigide a textului invocat. Chiar din formularea utilizată în enumerarea tipurilor de examinări clinice şi complementare, făcută în art. 26 din respectivul ordin, rezultă că emitentul acestuia a indicat cu titlu exemplificativ examinările medicale ce pot fi efectuate. Astfel, folosirea sintagmei „şi altele" la finalul enumerării din cuprinsul art. 26, este elocventă în acest sens. Pe de altă parte, este de observat că tipul de expertiză medico-legală dispus de instanţă în prezenta cauză este pe deplin încadrabil în categoria enunţată la pct. c din acelaşi art. 26 : „constatarea capacităţii psihice" - având în vedere că boala de care suferă reclamanta este demenţă Alzheimer.
Nu în ultimul rând, interpretarea pe care o face pârâta în această chestiune se află în contradicţie cu normele Codului de procedură civilă referitoare la expertiză. Prin cele susţinute în recurs pârâta încearcă să acrediteze ideea că printr-un act administrativ se pot limita cazurile în care instanţele de judecată pot ordona expertize medico-legale. Inadmisibilitatea unei astfel de probe poate fi reglementată însă, numai prin norme cu putere de lege, altfel s-ar încălca prevederile art. 201-217 C. proc. civ. referitoare la expertiză.
In fine, chiar dacă raportul de expertiză nu prezintă în detaliu situaţia medicală a reclamantului, totuşi, acesta conţine suficiente date cu privire la examinarea din punct de vedere medico-legal a stării de sănătate, concluzia medicilor care au efectuat expertizarea fiind neechivocă în sensul că reclamantul C.P. suferă de schizofrenie paranoidă grefată pe retard mental sever, afecţiunea fiind o boală psihică majoră ireversibilă, cu caracter permanent.
In consecinţă, hotărârea instanţei de fond prin care s-a admis acţiunea promovată de către reclamantului C.P. şi prin care s-a anulat Decizia atacată, iar pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie prin care să dispună încadrarea permanentă a acestuia în grad de handicap accentuat cu caracter permanent, este legală şi temeinică.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva Sentinţei nr. 111/C A din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1252/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1256/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
