ICCJ. Decizia nr. 1262/2010. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1262/2010
Dosar nr. 5429/2/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii şi soluţia primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 3074 din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca tardiv formulată, acţiunea prin care reclamantul A.R., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi SC I. SA Ghimbav, solicita constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestarea a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria MOE nr. 1835/1995 eliberat de autoritatea pârâtă. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 30 mai 2007, pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor a răspuns reclamantei, prin adresa nr. 156337, la reclamaţia administrativă înregistrată sub nr. 233382 din 21 mai 2007, cu privire la solicitarea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului M03 -185/1995 eliberat SC I. SA Braşov, în sensul că după eliberarea şi transcrierea în condiţiile legii a actului reprezentând certificat atestare drept de proprietate, acesta nu mai poate fi revocat de emitent.
În raport de data introducerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ, respectiv 15 iunie 2007, instanţa de fond a apreciat că reclamantul a formulat acţiunea în justiţie conform Legii nr. 554/2004, după parcurgerea procedurii administrative prealabile.
Cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, se pot introduce în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, iar potrivit alin. (2) din aceeaşi lege, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoştinţă.
În speţă, arată instanţa de fond, reclamantul susţine că a luat cunoştinţă de actul contestat la data de 11 mai 2007, dar din actele dosarului rezultă că a luat cunoştinţă de existenţa actului în anul 1999, când a solicitat, de asemenea, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 1836 din 10 aprilie 1995, iar acţiunea a format obiectul dosarului nr. 5286/1999 al Judecătoriei Braşov.
Reţine instanţa de fond că, chiar dacă reclamantul s-a adresat cu o plângere administrativă înregistrată la pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor sub nr. 156337 din 30 mai 2007, iar acţiunea ce formează obiectul prezentului dosar a fost formulată la data de 15 iunie 2007 şi, în raport de această împrejurare, susţine că se încadrează în ipoteza art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege, respectiv a acţionat în termenul de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, acţiunea este tardiv formulată, în sensul că acţiunea a fost formulat după trecerea unui an de la data când a luat la cunoştinţă de existenţa actului, cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
2. Recursul formulat de reclamantul A.R.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de fond nu a ţinut seama de apărările formulate, respectiv de cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 797 din 27 septembrie 2007, care a declarat neconstituţionale prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
Această prevedere declarată neconstituţională ar fi trebuit să fie luată în considerare de către instanţa de fond în vederea respingerii excepţiei de tardivitate, iar reclamantului să i se recunoască posibilitatea introducerii plângerii prealabile în termen de un an.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 1835/1995 a fost comunicat în data de 11 mai 2007, iar plângerea prealabilă a fost formulată la 21 mai 2007.
Răspunsul la plângerea prealabilă a fost comunicat la 30 mai 2007, termenul de 6 luni curgând de la această dată.
3. Apărările formulate de intimata-pârâtă SC I. SA Braşov.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, deoarece certificatul a fost comunicat recurentului în Dosarul nr. 5286/1999 al Judecătoriei Braşov.
Recurentul-reclamant a renunţat la acea dată la acţiunea având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M1836 din 10 aprilie 1995.
4. Apărările formulate prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Economiei.
Intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, fiind respectate prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Decizia nr. 797 din 27 septembrie 2007 a Curţii Constituţionale nu este aplicabilă cauzei şi din acest motiv, instanţa de fond, în mod corect nu a ţinut seama de cele dispuse de aceasta.
Prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 se referă la termenul de formulare a plângerii prealabile, în timp ce sentinţa recurată s-a pronunţat cu privire la termenul de introducere a acţiunii în instanţă, stabilit de art. 11 din acelaşi act normativ.
3. În situaţia reclamantei-recurente, de terţ, în ceea ce priveşte actul administrativ atacat, termenul de introducere a acţiunii de anulare este cel prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, respectiv de la data luării la cunoştinţă a actului.
Această dată a fost stabilită de instanţa de fond ca fiind anul 1999, când, recurenta a solicitat anularea certificatului seria M03 nr. 1836 din 10 aprilie 1995 în Dosarul nr. 5286/1999 al Judecătoriei Braşov.
Recurenta a renunţat la judecarea acţiunii în acest dosar, iar demersurile au fost reluate în data de 11 mai 2007 când actul a fost comunicat de intimatul Ministerul Economiei, la cererea recurentului.
3. Data de 11 mai 2007 nu poate fi reţinută, deoarece prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 permit calcularea termenului de introducere a acţiunii de la data luării la cunoştinţă a actului atacat, pe orice cale.
S-a dovedit în prezenta cauză că recurenta avea cunoştinţă de existenţa certificatului, iar înscrisul a fost înmânat cu ocazia acţiunii ce a format obiectul Dosarului nr. 5286/1999 al Judecătoriei Braşov, astfel cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului.
4. Rezultă că nu sunt întrunite motivele de recurs invocate, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.R. împotriva sentinţei nr. 3074 din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1248/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1270/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
