ICCJ. Decizia nr. 1228/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1228/2010
Dosar nr. 308/2/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 912 din 4 martie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin care s-a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului d a soluţiona cererea reclamantului privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, cu consecinţa obligării pârâtului de a primi de îndată cererea reclamantului şi de a plăti acestuia daune morale în cuantum de 1.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că s-a adresat cu cerea din 13 octombrie 2008, cu reveniri la 25 iunie şi 10 iulie 2006, Secţiei Consulare a Ambasadei României din Chişinău cât şi Ministerului Afacerilor Externe solicitând stabilirea unei date pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, în temeiul dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 21/1991, în speţă fiind astfel incidente prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 referitoare la sancţionarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererilor sau nesoluţionarea lor în termen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.L.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., în motivarea ei arătându-se, în esenţă, că pe de o parte hotărârea judecătorească cuprinde motive contradictorii/străine de natura pricinii, iar pe de altă, că instanţa a interpretat şi aplicat greşit legea. Sub acest ultim aspect s-a precizat că în speţă este vorba în mod evident de „nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri" în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât art. 10 din C.E.A.C., ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, obligă statul român să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea […], redobândirea cetăţeniei. În opinia recurentului, trecerea unui interval de timp de 5 luni de la momentul formulării scrisorii de intenţie îl îndreptăţeşte la valorificarea drepturilor conferite de Legea nr. 21/1991, doar o astfel de soluţie fiind în acord cu garanţia unui proces echitabil statuate de C.E.D.O. (art. 6).
Prin întâmpinare, Ministerul Afacerilor Externe a apreciat că sentinţa recurată este legală şi temeinică în contextul materialului probator administrat, subliniind că nu se poate reţine culpa sa, prin Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău, în condiţiile unei puteri de absorbţie a cererilor de redobândire a cetăţeniei române mult mai mică decât numărul solicitărilor venite din partea cetăţenilor moldoveni. În privinţa termenului rezonabil invocat de recurentul-reclamant, intimatul a amintit că jurisprudenţa C.E.D.O. a explicat că aprecierea caracterului „rezonabil" al unui termen depinde de complexul circumstanţelor fiecărui caz în parte şi nu doar de durata termenului (Cauza K.K. de la Grange, spre exemplificare).
Examinând cauza prin prisma criticilor enunţate de recurent şi expuse rezumativ de instanţa de control judiciar, dar şi din perspectiva art. 3041 C. proc. civ., în raport de materialul probator existent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
În pofida confuziilor care se regăsesc în motivarea soluţiei pronunţate de instanţa fondului cu privire la situaţia de fapt, evaluând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.L. prin raportare la normele legale incidente, Înalta Curte constată că dezlegarea pe care această cerere a primit-o este legală şi temeinică.
Obiectul acţiunii a vizat constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe de a soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii de către reclamant a cetăţeniei române, obligarea ca această cerere să-i fie primită de îndată şi plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei.
Cum însuşi reclamantul a precizat, scrisoarea de intenţie adresată Secţiei Consulare a Ambasadei României din Chişinău a fost întocmită la 13 octombrie 2008.
Demersul judiciar a fost pornit în faţa instanţei de contencios a Curţii de Apel Bucureşti la 13 ianuarie 2009.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din C.E.A.C., adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Întrucât nici legiuitorul naţional şi nici art. 6 din C.E.D.O. nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluţionează cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Nu în ultimul rând, în această apreciere este utilă şi raportarea la jurisprudenţa C.E.D.O. care a statuat cănoţiunea de „termen rezonabil" nu este sinonimă celei de „termen scurt", ci se raportează la toate circumstanţele, împrejurările concrete ale cazului (Cauzele K.K. de la Grange c/ Italia, H. c/Olanda, P. c/Grecia, C. c/Italia).
Este de notorietate că Secţia Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuţie şi că din lipsa unui spaţiu corespunzător este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termen scurt.
În speţă, intervalul de timp de 4 luni scurs între data depunerii scrisorii de intenţie şi data sesizării instanţei de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil.
În contextul arătat, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) sau lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi nici cele ale art. 18 alin. (1) cu referire la art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ, soluţia corectă şi legală fiind aceea a respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Ca urmare, văzând art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L. împotriva sentinţei civile nr. 912 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1227/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1233/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
