ICCJ. Decizia nr. 1305/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1305/2010
Dosar nr. 7447/1/2009
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea atacată
Prin Decizia nr. 2870 din 16 septembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei nr. 207 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
A modificat sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea formulată de S.L., prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 21452/2007, emisă de C.J.P. Cluj şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca tardivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că Hotărârea nr. 21452/2007 emisă de C.J.P. Cluj a fost comunicată reclamantului la data de 24 iulie 2007, iar contestaţia formulată împotriva acestei hotărâri a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 21 decembrie 2007, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 de aprobare a OUG nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului – Lege nr. 118/1990.
Cum contestaţia putea fi formulată, cel mai târziu la 24 august 2007, instanţa de control judiciar a constatat tardivitatea acţiunii formulate de reclamant, în raport cu data înregistrării cererii, respectiv 21 decembrie 2007.
2. Contestaţia în anular.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs a formulat contestaţie în anulare S.L., invocând motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 2870 din 16 septembrie 2008 a acestei instanţe, arătând că soluţia pronunţată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale.
În dezvoltarea motivului enunţat, contestatorul a arătat că nu i-a fost comunicată Hotărârea C.J.P. Cluj nr. 21452/2007, semnătura de pe confirmarea de primire depusă în recurs, neaparţinându-i. A mai susţinut că nu se semnează prin scrierea numelui de familie, ci ilizibil, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, cererea nr. 66204 din 7 decembrie 2006 de acordare a drepturilor persoanelor persecutate, depusă la Casa de pensii, precum şi din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate îndosarul de fond şi cel de recurs.
De asemenea, mai indică faptul că nici recurenta C.J.P. Cluj, în motivele de recurs şi nici instanţa din oficiu nu au invocat tardivitatea formulării acţiunii, soluţia apărând ca surprinzătoare pentru contestator, care nua fost în măsură să se apere.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi
1. Argumente de drept reţinute în soluţionarea contestaţiei în anulare
Examinând dosarul de recurs în care s-a pronunţat Decizia atacată cu contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul invocat de contestaţie, prevăzut de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cu care:
„Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale".
Astfel, instanţa de recurs şi-a fundamentat soluţia pronunţată pe constatarea că Hotărârea nr. 21452/2007 a C.J.P. Cluj, supusă controlului judiciar, a fost comunicată destinatarului S.L., la data de 27 iunie 2007, conform dovezii de comunicare cu confirmare de primire care poartă semnătura acestuia.
Această dovadă de comunicare depusă pentru prima dată în recurs la dosar, poartă o semnătură nerecunoscută de contestator şi complet diferită de semnătura sa aplicată pe înscrisurile anterioare sau posterioare acestui act de procedură, inclusiv cererea adresată intimatei la data de 7 decembrie 2006 ori dovezile de îndeplinire a procedurii de citare din dosarele de fond şi de recurs.
Înalta Curte consideră că această eroare a instanţei de recurs asupra unui element de fapt (semnătura contestatorului) se circumscrie motivului de contestaţie în anulare formulat, reprezentând o greşeală materială.
Această greşeală a fost posibilă în contextul în are instanţa de recurs a soluţionat calea de atac prin prisma unui motiv de ordine publică invocat din oficiu dar nepus în discuţia părţii prezente, contestatorul din cauza de faţă. Ca urmare, el nu a avut posibilitatea să se apere şi să invoce apărările din contestaţia de faţă, cu consecinţe asupracontradictorialităţii procesului şi dreptului său la apărare.
2. Soluţia asupra contestaţiei în anular.
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 320 C. proc. civ., se va admite contestaţia în anulare de faţă, cuconsecinţa anulării deciziei pronunţate de instanţa de recurs.
3. Argumente de fapt şi de drept relevante în soluţionarea recursului
Păşind la rejudecarea recursului declarat de C.J.P. Cluj, Înalta Curte reţine că acesta cuprinde critici referitoare la modul de administrare a probei cu martori şi la valoarea probatorie a declaraţiilor date de aceste persoane, inferioară, în opinia recurentei, înscrisurilor oficiale care atestă existenţa refugiului din motive etnice.
Examinând sentinţa Curţii de apel prin prisma recursului declarat, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, aşa încât o va menţine.
Prima instanţă a stabilit în mod corect că intimatul-reclamant S.L., împreună cu familia sa, a fost nevoit să se refugieze din localitatea Sîmboieni, judeţul Cluj, în localitatea Simeria, în perioada decembrie 1940 – martie 1945, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică exercitate de autorităţile hortiste după cedarea Ardealului de Nord, încadrându-se astfel în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
În cauză, la termenul din 7 ianuarie 2008, Curtea de apel a încuviinţat pentru reclamant audierea martorilor S.A. şi B.I., persoane care au calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, recunoscută de C.J.P. Cluj prin Hotărârea nr. 5976/2002, respectiv nr. 13882/2004 şi care au dat declaraţii notariale depuse în probaţiune.
Martorul B.I. a fost audiat nemijlocit de instanţă la termenul din data de 18 februarie 2008. Celălalt martor încuviinţat, S.A., persoană în vârstă de 82 ani, nedeplasabilă conform actului medical aflat la dosar, nu a mai putut fi audiat de instanţă pentru că a suferit un accident vascular cerebral.
Coroborând declaraţiile celor două persoane menţionate, în contextul evenimentelor istorice notorii petrecute în arealul localităţii de domiciliu a intimatului-reclamant, prima instanţă a ajuns la o concluzie justă pe care instanţa de recurs şi-o însuşeşte.
Susţinerile recurentei referitoare la ierarhia probelor, cel puţin de lege lata, nu au nici un suport, iar admisibilitatea probei cu martori, în speţă, este evidentă, câtă vreme se urmăreşte clarificarea unor împrejurări de fapt, nefiind incidente dispoziţiile art. 1191 C. civ.
În plus, chiar art. 4 alin. (2) din Norma pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, aprobată prin HG nr. 127/2002 dispune că:
„În lipsa actelor oficiale dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţie cu martori".
4. Temeiul legal al soluţiei asupra recursului declarat
Pentru considerentele expuse la pct. II.3 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de S.L. împotriva deciziei nr. 2870 din 16 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Anulează Decizia nr. 2870 din 16 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, rejudecând recursul, respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 2007 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fisca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1291/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1313/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
