ICCJ. Decizia nr. 1270/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1270/2010
Dosar nr. 418/42/2009
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 mai 2009, reclamanta A.N.A.R. – D.A. Buzău Ialomiţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.R., anularea poziţiilor art. 24 şi 25 din Anexa nr. 22 a HG nr. 363/2002.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin adresa nr. 4337 din 29 octombrie 2008, Primăria comunei Movila Miresii, judeţul Brăila i-a adus la cunoştinţă că la poziţiile nr. 24 şi 25 din Anexa nr. 22 a HG nr. 363/2002, privind atestarea domeniului public al judeţului Brăila, figurează L.E. şi L.L.A., hotărârea de Guvern invocată conferindu-i drept de proprietate pârâtei asupra acestora.
A precizat că autorităţile locale au inclus în domeniul public un bun de interes naţional, încălcând astfel dispoziţiile prohibitive ale alin. (3) din cadrul pct. III al anexei Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi cele ale Legii apelor nr. 107/1996.
S-a mai susţinut că bălţile în litigiu figurează în inventarul public al statului şi se află în administrarea exclusivă a A.N.A.R. – D.A. Buzău Ialomiţa, situaţie juridică ce rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) cu art. 4 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996.
De asemenea, s-a arătat că la emiterea hotărârii de Guvern nu s-au respectat dispoziţiile art. 7 şi 8 din Legea nr. 213 privind modul de constituire al dreptului de proprietate, dreptul de administrare al reclamantei fiind conform legii speciale şi a hotărârilor de guvern de atestare a inventarelor bunurilor din domeniul public.
Pârâtul G.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii.
În susţinerea excepţiei a precizat că hotărârea atacată face parte din categoria actelor prevăzute de art. 108 alin. (4) din Constituţia României şi a căror comunicare către persoanele interesate este considerată a fi realizată în ziua publicării în M. Of.
Astfel, raportat la data publicării hotărârii a cărei anulare se solicită (M. Of. nr. 378/4.06.2002), acţiunea reclamantei înregistrată la data de 15 mai 2009, este tardiv formulată, fiind depăşit termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a susţinut că HG nr. 363/2002 a fost emisă în temeiul art. 107 (devenit art. 108, după republicare) din Constituţia României, republicată şi ale art. 21 alin. (9) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Astfel, atestarea bunurilor la domeniul public de interes judeţean sau local este necesară în vederea delimitării corecte a bunurilor de interes public judeţean sau local sau cele de interes naţional, precum şi în vederea delimitării bunurilor aparţinând domeniului privat. Prin asemenea acte administrativ, consiliile locale stabilesc doar regimul juridic al bunurilor respective şi nu este de natură a vătăma vreun drept.
Pârâtul a precizat că reclamanta a indicat în mod eronat poziţiile nr. 24 – L.E. şi nr. 25 – L.L.A., în realitatea acestea figurând la poziţiile nr. 25 şi respectiv nr. 26.
Astfel, la poziţia nr. 26 din Anexa nr. 22 la HG nr. 363/2002, este trecut L.L.A. în mod eronat în domeniul public al C.M.M., acesta făcând parte, potrivit HG nr. 1705/2006 din domeniul public al statului.
În ce priveşte L.E. în suprafaţă de 221,5 ha, potrivit poziţiei nr. 25 din anexa nr. 22 la HG nr. 363/2002 este atestat ca făcând parte din domeniul public al C.M.M., iar în HG nr. 1705/2006 figurează în inventarul centralizat al bunurilor aparţinând domeniului public al statului.
A invocat Decizia nr. 194 din 14 mai1973 a fostului C.E.C.P.J. Brăila, prin care suprafaţa de 102 ha a L.E. a fost trecută la stat, în cadrul fostei Î.P. Brăila, fiind amenajată în scop piscicol, diferenţa de 119,5 ha a rezultat din extinderea apei pe izlazul comunei Mivola Miresii, ca urmare a faptului că î.P. Brăila nu a efectuat lucrări de îndiguire.
A precizat că la acest moment, suprafaţa de 119,5 ha teren aflat sub luciul de apă este concesionată SC A.I. SRL, pentru o perioadă de 25 de ani.
În aceste condiţii, reclamanta este îndreptăţită să solicite doar suprafaţa de 102 ha, restul de suprafaţă fiind domeniul public al comunei Movila Miresii.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârât, arătând că actul administrativ atacat i-a fost adus la cunoştinţă prin adresa nr. 4337 din 29 octombrie 2008 de P. Movila Miresii şi poziţia nr. 24 – Lacul S., prin întâmpinare, dată faţă de care plângerea prealabilă şi completarea la acţiune au fost formulate în termen.
A mai precizat că are calitate de terţ faţă de actul administrativ atacat, iar prin Decizia nr. 797/2007, Curtea Constituţională a statuat că termenul de decădere de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, trebuie calculat de la data comunicării actului şi nu de la data emiterii.
În aceste condiţii, a arătat reclamanta, instanţa are posibilitatea să aprecieze asupra exercitării dreptului la acţiune în termenul de decădere prevăzut de lege, în raport cu data la care a luat efectiv cunoştinţă de actul administrativ.
Mai mult, a solicitat să se constate că HG nr. 363/2002 a fost publicată în M. Of. nr. 363/2002 a fost publicată în M. Of., Partea I, însă anexele nu au fost publicate, aspect confirmat în notele de subsol care fac precizarea că acestea vor fi publicate ulterior.
Cum anexa nr. 22 a HG nr. 363/2002 i-a fost comunicată odată cu întâmpinarea, reclamanta consideră că acţiunea este formulată în termen.
Pe fondul cauzei, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând anularea poziţiilor nr. 24 (Lacul s.), nr. 25 (Lacul E.) şi nr. 26 (Lacul L.A.) din anexa nr. 22 a HG nr. 363/2002.
Prin sentinţa nr. 161 din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de pârâtul G.R. şi a respins, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamanta A.N.A.R. – D.A. Buzău Ialomiţa.
Analizând excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de G.R. prin întâmpinare, instanţa de fond a reţinut că, HG nr. 363/2004, ce atestă apartenenţa la domeniul public al judeţului Brăila, precum şi a municipiului, oraşelor şi comunelor din judeţul Brăila, a bunurilor cuprinse în anexele 1-44 (M. Of. nr. 378/4.06.2002), menţionându-se expres că anexele 1-44 se publică ulterior.
În M. Of. nr. 378 bis/4.06.2002 Partea I este publicată anexa nr. 22 a HG nr. 363/2002.
S-a reţinut că actul administrativ atacat nu a fost comunicat terţilor reclamanţi întrucât G.R. nu avea o astfel de obligaţie, iar data de la care se pot calcula termenele prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, este data luării la cunoştinţă.
Reclamanta a susţinut că a luat cunoştinţă de existenţa HG nr. 363/2002 la data de 29 octombrie 2008, prin adresa P. Movila Miresii nr. 4337, însă, în cazul Hotărârilor de Guvern, acestea se aduc la cunoştinţă persoanelor fizice şi juridice prin publicarea lor în M. Of., acesta fiind şi momentul de la care actul administrativ devine opozabil erga omnes.
Cum acţiunea reclamantei a fost formulată la 19 mai 2009, cu depăşirea termenului de decădere de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, excepţia tardivităţii formulării acţiunii este întemeiată.
Nu s-a reţinut susţinerea reclamantei potrivit căreia HG nr. 363/2002 este un act administrativ cu caracter normativ, întrucât HG de atestare a domeniului public al unui judeţ, are caracterul unui act administrativ-unilateral cu caracter individual căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Lege nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs, reclamanta A.N.A.R. – D.A. Buzău Ialomiţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta - reclamantă arată că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia tardivităţii ridicată de către pârâtul G.R. fără a verifica susţinerile sale şi propria jurisprudenţă sau hotărârile în cauze similare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Susţine că deşi actele normative au caracter de opozabilitate de la data publicării, anexele la HG nr. 363/2002 nu au fost publicate odată cu actul administrativ contestat în raport de care are calitatea de terţ.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti ca urmare a respingerii excepţiei tardivităţii formulării acţiunii.
Prin întâmpinare, intimatul G.R. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii ca fiind legală şi temeinică.
În esenţă, susţine intimatul că în cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acţiunea fiind tardiv formulată în condiţiile în care termenul de un an de la data emiterii Hotărârii de Guvern de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi depăşit.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în materia supusă analizei instanţei de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat, fiind admis pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, la data de 20 mai 2009, reclamanta A.N.A.R. – D.A. Buzău Ialomiţa a solicitat să se dispună anularea HG nr. 363/2002, Anexa nr. 22, poziţiile nr. 24, 25, privind atestarea domeniului public al Judeţului Brăila.
În M. Of. al României, Partea I, nr. 378 a fost publicat doar conţinutul HG nr. 363/2002, respectiv articolul unic, având următorul conţinut: „Se atestă apartenenţa la domeniul publici al judeţului Brăila precum şi al Municipiului, oraşelor şi comunelor din judeţul Brăila, a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1-14, care face parte din prezenta hotărâre".
În M. Of. nr. 378 bis/4.06.2002, Partea I, este publicată Anexa nr. 22 – Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Movila Miresii – judeţul Brăila, iar la poziţia nr. 22 şi 25 sunt menţionate Lacurile E. şi L.A.
Reclamanta a susţinut prin acţiune că a luat cunoştinţă despre actul administrativ atacat la data de 29 octombrie 2998 prin Adresa emisă de P. Movila Miresii.
Prima instanţă a respins acţiunea, ca tardiv formulată, apreciind că în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de un an ar curge de la data publicării HG nr. 378 bis în M. Of. al României.
Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluţionare a cauzei sunt relevante prevederile art. 11 din legea contenciosului administrativ.
Conform alin. (2) al articolului anterior indicat „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
Hotărârea de Guvern de atestare a domeniului public al unui judeţ este un act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora actele administrative normative pot fi atacate oricând pe calea contenciosului administrativ, astfel că sub acest aspect nu pot fi reţinute susţinerile recurentei-reclamante.
Prin interpretarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, rezultă că în raport de data luării la cunoştinţă de conţinutul actului administrativ individual contestat, reclamanta se află în termenul prevăzut de lege pentru formularea acţiunii în contencios administrativ.
În această apreciere astfel cum s-a reţinut în practica relevantă invocată de recurentă, Curtea are în vedere principiul bunei administrări a justiţiei şi dreptul la un proces echitabil în lumina dispoziţiilor C.E.D.O. şi a Jurisprudenţei C.E.D.O., cu referire, mutatis mutandis, la Hotărârea C.E.D.O. din 8 decembrie 1983, în cauza A. contra Germaniei, aşa cum reţine şi doctrina în materie.
Termenele prevăzute de lege [(art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în forma iniţială şi în forma modificată prin Legea nr. 262/2007)] pentru exercitarea acţiunii nu trebuie să fie interpretate şi aplicate de o asemenea manieră încât să împiedice pe justiţiabil să-şi exercite drepturile şi să beneficieze de soluţionarea în fond a cererii sale.
Aceasta întrucât interpretarea şi aplicarea pur formală şi extrem de riguroasă şi exigentă a unei dispoziţii procedurale poate fi de natură să împiedice examinarea pe fond a unei cereri în justiţie, în condiţiile în care „dreptul la promovarea unei căi de atac are a fi exercitat din momentul în care cei interesaţi pot cunoaşte efectiv deciziile .. care le impun anumite obligaţii sau care ar fi de natură să le atingă interesele lor legitime".
în consecinţă, modul în care instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în pofida modificările aduse acestui text prin Legea nr. 262/2007, are drept consecinţă privarea recurentei-reclamante de punerea în valoare a dreptului său la un tribunal, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din C.E.D.O.
În raport de cele mai sus reţinute, Curtea apreciază ca fondate motivele de recurs ce vizează soluţionarea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii şi constatând că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, prin aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) – (3) şi art. 312 C. proc. civ., ca urmare a admiterii recursului, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.A.R. – D.A. Buzău Ialomiţa împotriva sentinţei nr. 161 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1262/2010. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1291/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
