ICCJ. Decizia nr. 1235/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1235/2010
Dosar nr. 1916/2/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1995 din 13 mai 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul E.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi pe cale de consecinţă a obligat pe acesta din urmă să analizeze şi să soluţioneze cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 2 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, precum şi să-i plătească acestuia suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea reclamantului a fost soluţionată într-un termen de 6 ani care nu poate fi în nici un caz apreciat ca rezonabil, ceea ce a fost de natură să-i creeze un prejudiciu moral în condiţiile în care nu a primit răspuns la cererea sa în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de OG nr. 27/2002 şi Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată, avându-se în vedere dispoziţiile art. 1, 10 şi 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 10 din C.E.A.C., ratificată prin Legea nr. 396/2002.
Împotriva sentinţei civile nr. 1995 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, prin care s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate în sensul, în principal, a anulării ca netimbrat a capătului de cerere din acţiunea reclamantului prin care s-a solicitat acordarea unor daune morale sau, în subsidiar, a respingerii pretenţiilor constând în acordarea daunelor morale, ca neîntemeiate, întrucât nu se poate reţine refuzul nejustificat de soluţionare a cererii pentru redobândirea cetăţeniei române.
A învederat recurentul pârât, prin motivele de recurs, că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii. Astfel, s-a arătat că nu se poate vorbi în cauză de un refuz sau de o tergiversare în soluţionarea cererii reclamantului care i-ar fi cauzat acestuia un prejudiciu moral, având în vedere existenţa unui număr extrem de mare de cereri pentru dobândirea/redobândirea cetăţeniei române înregistrate, precum şi cadrul legal existent înainte de modificarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991 prin OUG nr. 87/2007 şi respectiv OUG nr. 36/2009. Reclamantul a completat dosarul cu actele necesare în luna octombrie 2008 astfel cum rezultă din petiţia înregistrată la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti sub nr. 19265 din 15 octombrie 2008, iar cererea intimatului a primit avizul pozitiv din partea Comisiei pentru cetăţenie înainte de sesizarea instanţei.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, denumit marginal „Obiectul acţiunii judiciare", persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale: de asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Instanţa de contencios administrativ, astfel cum dispune expres art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă. De asemenea, în cazul soluţionării cererii, instanţa de contencios administrativ va hotărî, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Se constată, în cauză, că prin acţiunea în contencios administrativ formulată, la data de 3 martie 2009, reclamantul E.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de soluţionare a cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, să fie obligat pârâtul prin intermediul Direcţiei Cetăţeniei - Comisia pentru cetăţenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române în termen de maximum 2 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, şi să fie obligat pârâtul la plata de daune morale în valoare de 1000 lei.
Instanţa de fond a procedat în mod greşit la respingerea cererii motivate (în vederea obţinerii informaţiilor necesare de la Direcţia cetăţenie care asigură secretariatul Comisiei pentru cetăţenie) a pârâtului de acordare a unui termen de judecată şi la admiterea, la primul termen de judecată fixat la prima instanţă, a acţiunii reclamantului, în condiţiile în care pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a făcut dovada, cu înscrisuri, atât a faptului că cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei din data de 13 ianuarie 2009 (deci anterior introducerii acţiunii) cât şi a împrejurării că intimatul a redobândit cetăţenia română prin Ordinul ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti nr. 1134/2009 (M. Of., nr. 252/15.04.2009) (anterior pronunţării hotărârii recurate de către instanţa de fond).
În aceste condiţii, se reţine că în mod nelegal instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul la analizarea şi soluţionarea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 2 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei, precum şi la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale, iar faţă de această împrejurare, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, se va dispune admiterea recursului formulat în cauză, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei civile nr. 1995 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii acţiunii reclamantului E.A. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1995 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1233/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1248/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
