ICCJ. Decizia nr. 1279/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1279/2010
Dosar nr. 9382/1/200.
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturi.
Prin Hotărârea nr. 1907 din 29 octombrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus promovarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a procurorilor M.D. şi T.D., de la Parchetul de pe lângă tribunalul Bihor, ca urmare a valorificării rezultatului obţinut la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor din data de 31 mai 2009, începând cu data de 15 noiembrie 2009.
În motivarea hotărârii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că din evidenţele Direcţiei resurse umane şi organizare a rezultat că M.D. şi T.D. au participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea efectivă într-o funcţie de execuţie la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, obţinând mediile generale 9,30 respectiv 9,00 şi cel puţin 5,00 la fiecare materie de concurs, clasându-se pe poziţia a doua şi respectiv a treia, în raport cu candidaţii care au optat pentru promovarea la această unitate de parchet.
Plenul a reţinut că, pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost scos la concurs un post ocupat de candidatul clasat primul, care a obţinut media generală 9,70.
Din verificarea situaţiei posturilorla Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a rezultat că la această unitate de parchet sunt vacante 2 posturi de execuţie.
Constatând că cei doi procurori, M.D. şi T.D. s-au clasat pe locul 2, respectiv pe locul 3, în raport cu ceilalţi candidaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 35 lit. c) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi al art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus promovarea acestora în funcţiile de execuţie efectivă.
2. Recursul declarat împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturi.
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul L.A.F., care a solicitat:constatarea discriminării la care a fost supus prin luarea în discuţie a cererilor şi prin admiterea lor, ignorându-se cererea nr. 29259/III3 din 14 septembrie 2009 de recunoaştere a gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel, grad dobândit prin promovarea examenului din sesiunea 25-27 iunie 2001, la care a obţinut media 9,50; suspendarea acestor hotărâri şi blocarea celor două posturi de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ce erau anunţate de Consiliul Superior al Magistraturii la 01 septembrie 2009 ca fiind libere, până la luarea în discuţie şi a cererii nr. 29259/III3 din 14 septembrie 2009, de recunoaştere a gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel.
În motivarea cererii, recurentul a arătat că, după publicarea a două posturi libere de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a formulat cererea înregistrată cu nr. 29259/III3 din 14 septembrie 2009, prin care a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii recunoaşterea gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel, grad dobândit prin promovarea examenului din sesiunea 25-27 iunie 2001, la care a obţinut media 9,50 dar, „urmare abuzului fostului procuror general J.T., nu a fost înaintată documentaţia de examen Ministrului Justiţiei pentru emiterea ordinului de promovare" şi promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea pe unul dintre cele două posturi anunţate la 1 septembrie 2009 ca fiind vacante.
Cu toate acestea, fără ca solicitarea sa să fie pusă în discuţia Plenului, în şedinţa din data de 28 octombrie 2009 au fost discutate şi admise cererile de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie susţinut în data de 31 mai 2009, formulate de alţi doi procurori, M.D. şi T.D., care au fost promovaţi pe cele două posturi vacante.
În opinia recurentului, modul în care a procedat Consiliul Superior al Magistraturii este profund discriminatoriu, refuzându-i un tratament egal cu ceilalţi colegi procurori care vizau ocuparea aceloraşi posturi, în condiţiile în care media obţinută de el la concursul de promovare din iunie 2001 era superioară.
La dosar au fost depuse copiile cererilor adresate Consiliului Superior al Magistraturii, copia recursului declarat împotriva hotărârii nr.2100 din 26 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi copia deciziei nr. 3500 din 16 iunie 2009.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Excepţia lipsei de interes invocată de intimat
Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, invocată de intimat, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile plenului, privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Hotărârea supusă controlului de legalitate se încadrează în ipoteza textului legal menţionat, pentru că are ca obiect valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 31 mai 2009, ca urmare a cererilor formulate de intervenienţii M.D. şi T.D., în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Împrejurarea că la data respectivă, recurentul L.A.F. se adresase, la rândul său, autorităţii emitente, cu o cerere de recunoaştere a gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel şi de promovare efectivă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care nu fusese încă supusă dezbaterii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, îi conferă acestuia calitatea de persoană interesată în sensul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
A stabili dacă, în raport cu circumstanţele cauzei, a existat o vătămare a interesului său legitim şi dacă această vătămare a fost justificată e o chestiune ce ţine de fondul cauzei, litigiul fiind supus, prin natura sa, regulilor şi principiilor contenciosului administrativ.
În consecinţă, excepţia lipsei de interes urmează a fi respinsă.
2. Argumente privind fondul cauzei
Examinând legalitatea hotărârii contestate prin prisma motivelor invocate de recurent, a prevederilor legale aplicabile şi a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Hotărârea nr. 1907 din 29 octombrie 2009 a fost adoptată în limitele şi în executarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, în cuprinsul său nefiind identificate motive de nelegalitate formală care să-i afecteze validitatea.
Recurentul se consideră vătămat ca urmare a faptului că intimatul a luat în dezbatere cererile de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare din 31 mai 2009 de către cei doi intervenienţi anterior cererii pe care o formulase, la rândul său, cu referire la examenul din sesiunea 25-27 iunie 2001, apreciind că tratamentul care i-a fost aplicat are caracter discriminatoriu.
Potrivit reglementărilor naţionale şi europene în materia egalităţii în drepturi şi nediscriminării, precum şi principiilor cristalizate în jurisprudenţa constantă a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului „a distinge" nu înseamnă însă „a discrimina", un tratament diferit devenind discriminatoriu numai atunci când priveşte situaţii analoge sau comparabile, fără o justificare rezonabilă şi obiectivă.
Din perspectiva menţionată, situaţiile recurentului şi intervenienţilor nu pot fi socotite analoge şi nici măcar comparabile, pentru că se fundamentează premise diferite: intervenienţii au participat la un concurs desfăşurat în 2009 şi au solicitat valorificarea rezultatelor obţinute, în temeiul prevederilor regulamentare în vigoare, în timp ce solicitarea recurentului viza efectele unui raport juridic născut în cursul anului 2001, sub imperiul legislaţiei aplicabile atunci. În acest context, se impune menţiunea că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată anterior sesizării Consiliului Superior al Magistraturii cu cererea la care se face referire în prezentul recurs, şi anume Decizia nr. 3500 din 16 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca tardivă acţiunea având ca obiect obligarea Ministerul Public – Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să înainteze Consiliului Superior al Magistraturii documentaţia de concurs ca urmare a susţinerii examenului din sesiunea 25-27 iunie 2001, promovat cu media generală 9,50, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să-şi exercite atribuţiile legale cu privire la promovarea magistraţilor, obligarea pârâţilor să facă cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă cu privire la promovare, majorările salariale aferente, obligarea pârâţilor la despăgubiri egale cu diferenţa dintre indemnizaţiile lunare, indexate, majorate şi recalculate, respectiv cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat în funcţia de procuror de curte faţă de cele primite ca procuror de tribunal, începând cu momentul producerii efectelor actului administrativ abuziv atacat şi până la achitarea acestora.
Date fiind circumstanţele cauzei, nu se poate imputa Consiliului Superior al Magistraturii o conduită abuzivă sau disproporţionată care să configureze un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, hotărârea adoptată încadrându-se în limitele marjei de apreciere pe care legea i-o recunoaşte, în vederea ocupării posturilor vacante prin procedura prevăzută de legislaţia în vigoare.
3. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia privind lipsa interesului în formularea recursului.
Respinge recursul declarat de L.A.F. împotriva Hotărârii nr. 1907 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1277/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 128/2010. Contencios → |
|---|
