ICCJ. Decizia nr. 1338/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1338/2010
Dosar nr. 1664/33/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.C. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.P.A. şi SA P.C. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea licenţelor de acvacultură nr. 00755 şi nr. 00756 din 1 octombrie 2008 şi suspendarea executării acestora până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că cele două acte administrative contestate îi produc pagube semnificative, întrucât SA P.C. îl deposedează de bunurile sale, mai exact, de cantitatea de 12 tone de peşte pe care a primit-o în custodie.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 25 din 28 septembrie 2009, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, impun îndeplinirea a două condiţii cumulative pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrative: existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În speţă, nu există un caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ, care să impună suspendarea efectelor actelor atacate, întrucât împrejurarea invocată de reclamant, respectiv aceea că este deposedat de cantitatea de peşte pe care a primit-o în custodie, în baza contractului nr. 143 din 31 martie 2009, nu este de natură a înlătura prezumţia de legalitate de care se bucură orice act administrativ, cum sunt şi licenţele în cauză.
De asemenea, reclamantul nu a putut justifica nici îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, modificată, în raport de situaţia de fapt pe care a relevat-o.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R.C., care a solicitat modificarea sa şi admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
În concret, recurentul a arătat că prin emiterea celor două acte administrative contestate a fost vătămat în dreptul său de a exploata bunurile F.P.C., drept pe care l-a dobândit în baza contractului nr. 143 din 31 martie 2009.
De asemenea, recurentul a susţinut că paguba iminentă rezultă din faptul că, la data încetării contractului anterior individualizat, respectiv 31 martie 2009, are obligaţia de a restitui întreaga cantitate de peşte pe care a primit-o în custodie.
Intimatele A.N.P.A. şi SA P.C. au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
În prezenta cauză, se pune problema temeiniciei unei cereri de suspendare a unor acte administrative, mai precis, a licenţelor de acvacultură nr. 00755 şi nr. 00756 din 1 octombrie 2008, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În mod corect, judecătorul fondului a apreciat că nu sunt întrunite în cauză cele două condiţii cumulative prevăzute de textul legal anterior enunţat, existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, cu atât mai mult cu cât intimatele au arătat faptul că actele administrative aflate în discuţie au fost suspendate, în temeiul deciziei nr. 19 din 9 februarie2010 emisă de A.N.P.A.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.C. împotriva încheierii civile nr. 25/2009 din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1335/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1340/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
