ICCJ. Decizia nr. 1343/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1343/2010
Dosar nr. 9469/1/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa 95 din 23 martie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC R.I.C. SRL în contradictoriu cu pârâţii C.L. Reşiţa şi G.R. având ca obiect excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor cap VII, art. 275 alin. (2) lit. b) din anexa 797/2005. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în motivarea hotărârii că prin cererea întemeiată pe art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta SC R.I.C. SRL Reşiţa a invocat excepţia de nelegalitate a cap. VII – impozitul pe spectacole [(art. 275 alin. (2) lit. b) în cazul discotecilor)], nivelul indexat pe anul 2006 din anexa hotărârii nr. 797 din 14 iulie 2005 a G.R., de aprobare a Anexei la normele metodologice de aplicare a titlului XI din Legea nr. 571/2003, tabloul cuprinzând valorile impozabile, impozitele şi taxele locale, alte taxe asimilate acestora precum şi amenzile care se indexează anual prin hotărâre a Guvernului (M. Of. nr. 725/10.08.2005). S-a susţinut că hotărârea stabileşte cuantumuri şi niveluri indexate prin exces de putere, încălcându-se dispoziţiile instituite prin lege de stabilire a unor niveluri conform cu rata prognozată a inflaţiei, norme impuse de art. 292, art. 294 alin. (7) şi art. 295 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003.
Curtea de Apel Timişoara a constatat că „nivelul impozitelor şi taxelor locale aferente anului 2006", stabilit în anexa la hotărâre a avut în vedere comunicarea ratei de inflaţie prognozată pentru anul 2006 de către C.N.P.
S-a reţinut că acest aspect rezultă din nota de fundamentare a hotărârii atacate de reclamant.
S-a mai constatat că sumele ce intră în sfera de reglementare a hotărârii au fost ajustate conform normelor elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor fiind astfel respectate prevederile art. 295 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2004.
Din punct de vedere legal, sumele indexate, iniţiate de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au fost aprobate prin hotărâre a Guvernului conform art. 292 alin. (2) din Legea nr. 571/2003.
Totodată, s-a mai reţinut de Curtea de Apel Timişoara că potrivit art. 275 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, impozitul pe spectacole se ajustează prin înmulţirea sumei stabilite potrivit alin. (2), cu coeficientul de corecţie corespunzător, precizat în tabelul din lege. S-a mai constatat că, în conformitate cu art. 287 Cod Fiscal, nivelul impozitelor şi taxelor locale prevăzute poate fi majorat anual cu până la 20 % de C.L.J. şi C.G.M. Bucureşti după caz, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) şi la art. 295 alin. (11) lit. b) – d).
Faţă de dispoziţiile suscitate, Curtea de Apel Timişoara a reţinut legalitatea cap VII – impozitul pe spectacole [(art. 275 alin. (2) lit. b) în cazul discotecilor)], nivelurile indexate pentru anul 2006 din anexa hotărârii 797 din 14 iulie 2005 a G.R., de aprobare a Anexei la normele metodologice de aplicare a titlului XI din Legea nr. 571/2003, tabloul cuprinzând valorile impozabile, impozitele şi taxele locale, alte taxe asimilate acestora precum şi amenzile care se indexează anual prin hotărâre a Guvernului (M. Of. nr. 725/10.08.2005).
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, la 15 aprilie 2009, SC R.I.C. SRL Reşiţa a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 95 din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, solicitând rejudecarea cauzei şi admiterea excepţiei de nelegalitate invocată.
În motivarea recursului, petenta a susţinut că „prin soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara se dovedeşte că instanţa nu este interesată de legalitatea şi temeinicia pretenţiilor recurentei ci de menţinerea soluţiei date".
Printr-un al doilea motiv de recurs, petenta procedează la efectuarea unor calcule matematice privind impozitele pe spectacole, cu referire la anexa la HG nr. 797/2005 şi concluzionează că „operaţiunea de actualizare cu rata prognozată a inflaţiei" nu ar fi corectă, guvernul dovedind exces de putere.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3548 din 24 iunie 2009, a respins recursul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele argumente:
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 verificarea legalităţii actului administrativ contestat pe calea excepţiei de nelegalitate presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispoziţiile legii, iar nu prin raportare la o situaţie de fapt de natură a afecta legalitatea actului datorită unor neregularităţi procedurale.
În cauză s-a stabilit de Curtea de Apel că: „temeiurile de drept avute în vedere de Guvern în momentul adoptării hotărârii atacate în cauză au fost art. 108 din Constituţia României, republicată, art. 292, art. 294 alin. (7) şi art. 295 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 1 alin. (3) din Legea nr. 384/2004 privind denominarea monedei naţionale, cu modificările şi completările ulterioare.
În acord cu prevederile art. 1 din această hotărâre se arată că se aprobă nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflaţiei aplicabile în anul fiscal 2006, prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre.
Potrivit alin. (3) şi (1) C.L., C.G.M. Bucureşti şi C.J. adoptă hotărâri privind impozitele şi taxele locale pentru anul fiscal 2006 în 45 de zile lucrătoare de la data publicării hotărârii în M. Of.
Din toată reglementarea contestată în cauză nu rezultă exces de putere în cauză ori sensul în care a acţionat G.R. şi C.L.M. Reşiţa. Excepţia de nelegalitate invocată în privinţa HG nr. 797/2005, ca act administrativ care i-ar fi vătămat interesele şi i-ar fi perturbat activitatea este neîntemeiată.
Prevederile contestate sunt legale în raport de art. 292 din Legea nr. 571/2003 (act cu forţă juridică superioară, în baza căreia a fost emisă hotărârea atacată). În cazul oricărui impozit sau taxe locale, care constă într-o sumă în lei sau care este sesizată pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexează odată la 3 ani, ţinând cont de evoluţia cotei inflaţiei de la ultima indexare.
În alin. (2) al aceluiaşi articol, se menţionează că sumele indexate se iniţiază în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, emisă până la data de 30 aprilie inclusiv a fiecărui an.
Totodată, în art. 294 alin. (7) din Legea nr. 571/2003, se arată că limitele amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Hotărârea contestată de reclamantă a fost adoptată şi în temeiul art. 295 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003, conform căruia sumele prevăzute la alin. (11) din acelaşi articol se ajustează pentru a reflecta rata inflaţiei în conformitate cu normele elaborate în comun Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare SC R.I.C. SRL Reşiţa, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
Contestatoarea a susţinut, în esenţă, că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de casare invocate.
Astfel, a susţinut contestatoarea, este evidentă eroarea prin omisiune a instanţei de recurs de a nu se pronunţa asupra calculelor aritmetice cu care s-a exemplificat în recurs şi s-a dovedit că pârâţii aveau o limită legală concretă în dreptul lor legal de a majora un impozit, majorare care nu putea fi discreţionară.
A mai arătat că prin aceeaşi motivare formală a „stabilirii impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2007 prin indexare cu rata inflaţiei aplicabile pentru anul fiscal 2007", c.l. reşiţa a emis Hotărârea nr. 319/2006, stabilindu-se o cotă de impunere pentru activităţi de discotecă de 0,25 lei /m.p.
Reprezentând deci doar 12,5 % din cota de impunere a anului anterior, de 2 lei /m.p., se poate constata că această cotă este mult mai aproape de cea rezultată din calculele expertizei, şi chiar cea rezultată din aplicarea succesivă a ratei inflaţiei prognozate pentru anii 2006 şi 2007.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 119/2007, aplicabilă pentru anul 2008, aceeaşi cotă de impozitare este menţinută la acelaşi cuantum de 0,25 lei /m.p.
Prin Hotărârea nr. 156/2008, aplicabilă taxelor din anul 2009, aceeaşi cotă de impozitare este menţinută la acelaşi cuantum de 0,25 lei/m.p.
Toate aceste hotărâri au ca motivare „corectarea" cu inflaţia prognozată a cotei de impozitare din anii anteriori, dar nici una nu ajunge nici pe departe la cota anului 2006.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, constată că cererea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Codul de procedură civilă reglementează două categorii de contestaţii în anulare: contestaţia în anulare de drept comun, (art. 317 C. proc. civ.) şi contestaţia în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).
Având în vedere temeiul de drept invocat se vor analiza condiţiile contestaţiei în anulare speciale.
în ceea ce priveşte contestaţia în anulare specială, codul de procedură civilă prevede în art. 318, două motive, şi anume când dezlegarea dată a fost rezultatul unei erori materiale sau când instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În speţa de faţă însă, instanţa de recurs a analizat toate motivele de casare, după cum se va explica în continuare.
În esenţă, contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs a omis să se pronunţe cu privire la calculele aritmetice cu care a fost exemplificat recursul.
În literatura de specialitate şi în practică se face deosebire între motive de casare şi argumente care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină, iar art. 318 se referă la omisiunea de a examina motivul de recurs nicidecum argumentele de fapt sau de drept invocate de parte.
Astfel, contestaţia în anulare este nefondată în cazul în care instanţa de recurs a grupat argumentele pentru a răspunde la motivul de recurs printr-un considerent comun deoarece nu se poate reproşa instanţei omisiunea de a cerceta motivul atâta timp cât din cuprinsul deciziei contestate rezulta în mod clar legalitatea HG nr. 797/2005 şi faptul că instanţa a analizat toate motivele de recurs.
De asemenea, Înalta Curte reţine că pe calea contestaţiei în anulare nu se poate face o nouă apreciere asupra motivelor de recurs, ci numai se examinează dacă instanţa de recurs a omis să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Cum în cauza de faţă că instanţa de recurs a analizat toate motivele invocate de recurent, prezenta contestaţie în anulare nu se circumscrie motivelor limitativ reglementate de art. 318, teza a 2-a C. proc. civ.
Faţă de considerentele de mai sus, motivele invocate sunt nefondate, astfel că se va respinge contestaţia în anulare formulată de reclamanta-recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC R.I.C. SRL Reşiţa împotriva deciziei nr. 3548 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1340/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1349/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
