ICCJ. Decizia nr. 1349/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1349/2010
Dosar nr. 6899/2/2009
Şedinţa de la 9 martie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată, la data de 18 iulie 2009, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pârâta SN A.I.T.T.V. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună următoarele:
- anularea deciziei nr. 950/ DC din 10 iulie 2009 emisă de pârâtă;
- obligarea pârâtei să stabilească drept câştigătoare, în cadrul procedurii de atribuire a contractului având ca obiect „Execuţie de lucrări la obiectivul de investiţii Terminal sosiri interne”, oferta reclamantei;
- obligarea pârâtei să încheie contractul de achiziţie publică cu reclamanta sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de 1.000 lei (Ron)/zi de întârziere;
- suspendarea procedurii de atribuire a contractului până la soluţionarea pe fond a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin Decizia contestată, oferta sa a fost descalificată pentru următoarele motive: modificarea valorii finale a contractului nr. TG 6230 din 12 septembrie 2003; însumarea valorii acestui contract cu cea a unui alt contract de antrepriză pentru a ajunge la pragul valorii ce trebuia să demonstreze experienţa similară; nedepunerea la data depunerii ofertelor a actului nr. TG 6230 din 27 noiembrie 2003; obiectul şi locaţia la care se referă execuţia contractului şi a actului adiţional sunt total diferite. Susţine reclamanta că, prin Decizia contestată, se încalcă principiul transparenţei prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. d) din OUG nr. 34/2006, precum şi obligaţia prevăzută de art. 33 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă şi că există neconcordanţă între soluţia descalificării ofertei în temeiul art. 36 alin. (1) lit. b) din HG nr. 925/2006 şi motivele de neconformitate pe care se întemeiază rezultatul pârâtei.
Referitor la capetele 2 şi 3 ale cererii, reclamanta a arătat că îndeplineşte criteriul de atribuire „preţul cel mai scăzut”, iar cu privire la cererea de suspendare a procedurii a susţinut că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 2877 din O.U.G nr. 34/2006.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale în raport cu împrejurarea că Obiectivul de investiţii „Terminal sosiri interne” nu este o lucrare de infrastructură de interes naţional în sensul art. 256 alin. (2) din OUG nr. 34/2006, astfel că, potrivit art. 286 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Timiş.
II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
1. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 3517 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
În raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 203/2003, precum şi cu cele ale art. 10 şi art. 25 alin. (1) şi (2) lit. b) din anexa nr. 1 la aceeaşi lege şi ale art. 2 lit. a) din HG nr. 1048/2007, Curtea de apel a reţinut că terminalul la care se referă lucrările ce fac obiectul procedurii de achiziţie publică pe care o contestă reclamanta vizează spaţiul destinat exclusiv fluxurilor de pasageri de pe cursele interne, nefiind destinat activităţii de transport în sensul HG nr. 1048/2007 şi Legii nr. 203/2003, astfel că revine Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei, în raport cu dispoziţiile art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006.
2. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de Tribunalul Timiş
Prin sentinţa civilă nr. 1049 din 18 decembrie 2009, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând următoarele:
În raport cu înscrisurile depuse la dosar, rezultă că obiectul contractului de achiziţie publică pentru încheierea căruia a fost demarată procedura de atribuire îl constituie execuţia de lucrărila Obiectivul de investiţii „Terminal sosiri interne”, constând în lucrări de construcţii de clădiri aeroportuare ce urmau a fi realizate în cadrul A.I.T.T.V., cu destinaţia de terminal destinat exclusiv fluxurilor de pasageri de pe cursele interne.
În raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 203/2003, precum şi cu cele ale art. 10, 11, 23 şi 25 alin. (1) şi (2) lit. b) din Anexa nr. 1 la aceeaşi lege şi ale art. 2 lit. a) din HG nr. 1048/2007, Tribunalul a reţinut că orice aeroport, indiferent de clasificarea acestuia ca naţional ori internaţional, se analizează ca un element al infrastructurii de transport de interes naţional, astfel că, potrivit art. 286 alin. (1) teza finală din OUG nr. 34/2006, competenţa exclusivă de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
III. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, contractul de achiziţie publică pentru încheierea căruia a fost demarată procedura de atribuire are ca obiect execuţia de lucrări la Obiectivul de investiţii „Terminal sosiri interne”, constând în lucrări de construcţii de clădiri aeroportuare ce urmează a fi realizate în cadrul A.I.T.T.V., cu destinaţia de terminal afectat exclusiv fluxurilor de pasageri de pe cursele interne.
Conform dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 72/2009 (forma în vigoare la data pronunţării prezentei decizii):
„Art. 286.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1343/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1367/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
