ICCJ. Decizia nr. 1367/2010. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1367/2010

Dosar nr. 1457/33/2009

Şedinţa publică din 10 martie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 462/2009 pronunţată la data de 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul K.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi a dispus anularea Ordinului nr. 3906 din 6 mai 2009 emis de pârât, precum şi obligarea acestuia de a-l reîncadra pe reclamant în funcţia avută anterior, cu achitarea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei deţinute, începând cu data emiterii ordinului şi până la reintegrarea în funcţie.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că ordinul atacat, prin care s-a dispus că începând cu data de 7 mai 2006 încetează contractul de management educaţional încheiat de reclamant în calitate de inspector şcolar general adjunct (fiind eliberat din funcţie), se fundamentează, practic, exclusiv pe prevederile modificatoare ale Legii nr. 188/1999 aduse prin OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, acesta neputând fi verificat întrucât nu are o motivare în fapt, necuprinderea elementelor obligatorii ducând la încălcarea normelor constituţionale şi a legilor aplicabile în materie, respectiv C. muncii şi Statutul funcţionarului public.

Reclamantul, reţine instanţa de fond, nu se regăseşte în nici una din situaţiile prevăzute la art. 9 din contractul de management educaţional, care să justifice încetarea contractului de management educaţional al acestuia şi eliberarea sa din funcţie, cu atât mai mult cu cât la evaluarea activităţii manageriale pentru perioada 1 septembrie 2007 – 31 august 2008 i s-a acordat calificativul „foarte bine”.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât susţine în esenţă că ordinul a cărei anulare se solicită a fost emis în vederea punerii în executare a OUG nr. 37/2009, fiind incident art. II din această Ordonanţă, care a modificat art. 24 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în sensul că „numirea inspectorului şcolar general şi a inspectorului şcolar general adjunct se face prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi inovării, aceştia urmând să încheie un contract de management educaţional pe termen de 4 ani, care să cuprindă direcţiile şi obiectivele din strategia pe educaţie, în concordanţă cu obiectivele din Programul de guvernare”, prevederi din aceeaşi ordonanţă precizând că în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare, contractele de management educaţional încheiate în temeiul Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare şi aflate în derulare încetează de drept.

În al doilea rând, recurentul critică sentinţa şi susţine că în mod eronat instanţa de fond a calificat Ordinul ca fiind o decizie de concediere, acesta fiind de fapt un ordin de încetare a unui contract de management, dat cu respectarea legislaţiei în vigoare la data emiterii sale.

Deci, susţine recurentul-pârât, prevederile C. muncii şi ale Legii nr. 188/1999 nu sunt incidente prezentei speţe.

Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

Intimatul-pârât K.V. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Recursul este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, astfel cum susţine recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Ordinul nr. 3906 din 6 mai 2009 privind eliberarea domnului profesor K.V. din funcţia de inspector general adjunct la Inspectoratul Şcolar al judeţului Maramureş a fost emis în baza prevederilor art. II alin. (2) din OUG nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a administraţiei publice, prevederi care au modificat art. 24 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că sunt numite în funcţia de inspector şcolar general adjunct, cadrele didactice care au câştigat concursul, numirea făcându-se prin ordin al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, încheindu-se în acest sens un contract de management educaţional.

Astfel, cum corect reţine şi instanţa de fond, ordinul atacat este lipsit de orice motivare, făcând pur şi simplu trimitere la OUG nr. 37/2009, fiind astfel imposibilă verificarea legalităţii acestuia în raport de prevederile Legii nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în raport de prevederile contractului de management educaţional încheiat, care la pct. 1X menţionează în mod expres cazurile de încetare a contractului, intimatul pârât neregăsindu-se în nici una din aceste situaţii.

Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a reţinut în esenţă că „prin reglementările sale, OUG nr. 37/2009 „afectează” statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organele ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin Lege organică, iar prin întreg conţinutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială încălcând astfel dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie”.

OUG nr. 37/2009, aprobată prin lege de către Parlament a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale şi apoi a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, însă nu pot fi ignorate elementele de neconstituţionalitate reţinute, în special înfrângerea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, „Guvernul intervenind într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială”.

Art. 52 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, introdus prin art. 1 pct. 14 din Legea nr. 262/2007, prevede posibilitatea formulării unor acţiunii având ca obiect anularea actelor administrative emise în baza unor Ordonanţe ale Guvernului, cum este cazul în speţă, intimatul-pârât considerându-se prejudiciat prin Ordinul emis în baza OUG nr. 37/2009, aprobată prin lege, declarată ea însăşi neconstituţională.

Revenind la contractul de management educaţional încheiat de intimatul-reclamant, se observă că acesta nu se regăseşte în nici una din situaţiile prevăzute pentru încetarea contractului, ba mai mult potrivit adresei din 10 octombrie 2008, în urma evaluării activităţii manageriale desfăşurată de către intimat i s-a acordat calificativul „foarte bine”, fapt ce constituie un argument în plus al emiterii nelegale a Ordinului atacat.

Cât priveşte susţinerea recurentului-pârât în sensul că Ordinul nu este o decizie de concediere, astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, ci este un ordin de încetare a unui contract de management emis cu respectarea legislaţiei în vigoare la data emiterii sale, nefiind incidente prevederile C. muncii, această susţinere trebuie privită şi în contextul modificărilor aduse art. 24 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare prin instituirea funcţiei de „director coordonator al serviciului public deconcentrat” corelativ funcţiei de inspector şcolar general şi inspector şcolar general adjunct, persoană numită în urma câştigării unui concurs, prin act administrativ” al ordonatorului principal de credite şi care îşi exercită funcţia în baza unui „contract de management” încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract ce este asimilat „contractului individual de muncă”. Se ridică astfel problema statutului juridic al directorului coordonator şi a naturii juridice a „contractului de management”, încetarea acestui contract de management, mai precis condiţiile în care acesta încetează trebuind a respecta legislaţia în vigoare, în raport de care se poate analiza legalitatea acestei măsuri şi anume Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public şi Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, completată cu dispoziţiile C. muncii.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, invocarea doar a dispoziţiilor OUG nr. 37/2009 ca motiv de încetare a contractului de management, nu realizează o motivare eficientă, prin Ordinul emis fiind încălcate prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale Pactului Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, precum şi garantarea dreptului la muncă.

Pentru toate aceste considerente, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, cuprinzând motivele, pe care se sprijină, aceasta fiind dată cu aplicarea corectă a legii, instanţa de fond interpretând corect actul juridic dedus judecăţii.

În consecinţă, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 462 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1367/2010. Contencios