ICCJ. Decizia nr. 1385/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1385/2010
Dosar nr. 1240/46/2009
Şedinţa camerei de consiliu de la 10 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Argeş, secţia civilă, la data de 30 octombrie 2008, reclamantul V.A.A. a chemat în judecată pe pârâtele C.E.G.H. Argeş şi R.C. la C.E.G.H. Argeş solicitând obligarea acestora din urmă la plata sumei de 20.000 RON de fiecare, reprezentând cheltuieli de înmormântare a mamei sale şi daune pentru scurtarea vieţii acesteia, 10.000 RON de fiecare cu titlu de daune morale, pentru suferinţa cauzată şi 200 RON de la fiecare, pentru fiecare zi de întârziere ca şi amendarea acestora cu 10% din salariul mediu pe economie.
Prin sentinţa civilă nr. 211/CA/2009 din 22 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 3971/109/2008 al Tribunalului Argeş s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Piteşti reţinându-se că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 199/F-C din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, reţinând următoarele:
După învestirea prin declinare de competenţă, instanţa a constat că obiectul litigiului este prejudiciul produs prin eliberarea certificatului emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Argeş şi R.C. considerat ilegal.
Conchide instanţa arătând că în cauză sunt incidente dispoziţiile a art. 10 alin (1) teza I din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea Apel Piteşti a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia, potrivit art. 22 din C. proc. civ.
Având în vedere obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte stabileşte competenţa materială de soluţionare în favoarea tribunalului, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că obiectul acţiunii formulate de reclamant îl constituie prejudiciul produs prin eliberarea certificatului, respectiv Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 5251 din 16 iunie 2008 emisă de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Argeş şi R.C., aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de apel.
Cum cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 de RON, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă al contribuţiei contestate de reclamant.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege. Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamantul, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON, Curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de RON.
În raport de argumentele prezentate anterior, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul V.A.A. şi pârâtele C.E.G.H. Argeş şi R.C. la C.E.G.H. Argeş în favoarea Tribunalului Argeş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1387/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1384/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
