ICCJ. Decizia nr. 1389/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1389/2010
Dosar nr. 6967/2/200.
Şedinţa publică din 11 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 octombrie 2007, revizuentul R.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, revizuirea sentinţei civile nr. 1682 din 5 decembrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 571/2000.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii de revizuire.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul R.A. a arătat că prin sentinţa nr. 1682/2000 instanţa s-a pronunţat asupra Ordinului nr. 01959/1998 al Ministerului de Interne, fără a se ataşa dosarul cu cercetarea prealabilă a abaterilor săvârşite.
A mai menţionat că în recurs s-au adus două dosare privind judecarea sa în Consiliul de judecată, unul având 120 de pagini şi altul 110 pagini, iar dovada cererii de revizuire o face cu dosarul privind judecarea sa în consiliu, care are 94 de pagini.
În drept a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
3. Apărările formulate de intimaţi.
Intimaţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au depus fiecare întâmpinare, prin care au invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, solicitând respingerea acesteia ca atare.
4. Hotărârea instanţei de revizuire.
Prin sentinţa civilă nr. 197 din 23 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de intimaţi şi a respins cererea de revizuire formulată de R.A., ca inadmisibilă.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond.
5.1. Prin sentinţa civilă nr. 1682 din 5 decembrie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile de inadmisibilitate a acţiunii şi de tardivitate a introducerii acţiunii, invocate de pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi a respins acţiunea formulată de reclamantul R.A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului de Judecată din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti din iulie 1998 de propunere a trecerii reclamantului în rezervă, obligarea pârâţilor să-i înmâneze copie a acestei hotărâri, precum şi o copie de pe Ordinului de trecere în rezervă şi repunerea sa în drepturile stabilite prin Legea nr. 80/1995, respectiv gradul şi funcţia avute anterior trecerii în rezervă.
5.2. Cererea de recurs formulată împotriva sentinţei mai sus-menţionate, a format obiectul dosarului nr. 695/2001 şi a fost soluţionată prin Decizia nr. 337 din 31 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
5.3. Analizând înscrisurile depuse de către revizuient în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că acestea nu sunt acte noi, deoarece existau depuse, în copie, şi la dosarul nr. 695/2001 al Curţii Supreme de Justiţie, iar soluţia de menţinere a sentinţei nr. 1682/2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată de instanţa de control judiciar în raport şi de aceste înscrisuri.
5.4. A concluzionat prima instanţă că actele depuse de revizuent nu se încadrează în noţiunea de „înscrisuri noi" în accepţiunea dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., acestea fiind cunoscute de instanţa care a judecat litigiul şi, evident, nu au fost descoperite după pronunţarea hotărârii, astfel încât ele nu pot servi pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, excepţia inadmisibilităţii fiind întemeiată.
6. Recursul formulat de revizuentul R.A.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a legii, recurentul fiind lipsit de dreptul la apărare, împrejurare ce rezultă din cuprinsul adeverinţei medicale depusă la dosar.
6.2. Hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi din perspectiva faptului că instanţa de fond nu a observat că dosarul privind judecarea în Consiliul de judecată nu este acelaşi lucru cu dosarul de cercetare prealabilă a abaterii disciplinare.
Numai dosarul Consiliului de judecată a fost ataşat şi nu dosarul de cercetare prealabilă.
Mai mult, nu s-a prezentat nici originalul dosarelor privind judecarea în Consiliul de judecată, iar revizuirea s-a soluţionat după mai mult de 60 de zile de la introducerea cererii.
7. Întâmpinarea formulată de intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că revizuirea s-a soluţionat la cel de-al doilea termen de judecată, iar pronunţarea s-a amânat pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise.
Se mai arată că recurentul-revizuent a invocat aceleaşi aspecte şi în cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 1682 din 5 decembrie 2000 formulată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Atât în cererea de revizuire, cât şi în recursul declarat, se invocă aspecte ce ţin de fondul cauzei şi care puteau fi ridicate în cursul judecăţii Dosarului nr. 571/2000, neputând constitui motive de revizuire, deoarece nu se referă la înscrisuri descoperite după darea hotărârii, reţinute de intimaţi sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Instanţa de fond a respins cererea prin care revizuentul solicita acordarea unui termen pentru imposibilitate de apărare şi a hotărât amânarea pronunţării asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii pentru ca acesta să depună note scrise.
Dreptul la apărare al revizuentului-recurent nu a fost încălcat, având în vedere că acesta cunoştea că la termenul de judecată din 16 ianuarie 2000 urma să se discute excepţia inadmisibilităţii cererii.
Pentru a se depune note scrise din partea revizuentului asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii, instanţa de fond i-a acordat acestuia în mod corect un termen în acest sens.
3. Motivul de recurs referitor la depăşirea unui termen de 30 de zile pentru soluţionarea cererii este de asemenea nefondat, neexistând o sancţiune sau un termen legal în acest sens.
4. Solicitarea de a se ataşa la prezenta cauză originalele acestor acte precum şi acte din dosarul de cercetare prealabilă nu se încadrează în motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Actele solicitate nu sunt acte noi, recurentul avea cunoştinţă despre acestea, astfel că în corect cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, iar motivul de recurs este nefondat.
5. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A., împotriva sentinţei civile nr. 197 din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1373/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1422/2010. Contencios → |
|---|
