ICCJ. Decizia nr. 1440/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1440/2010
Dosar nr. 1116/46/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 160 din 7 octombrie 2009, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.P. şi B.M. împotriva pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a anulat titlurile de plată nr. 12 şi nr. 13 şi titlurile de conversie nr. 579 şi nr. 580 toate din data de 7 mai 2009, a obligat pârâta să emită titluri de plată pentru suma de câte 187.500 lei şi titluri de conversie pentru suma de câte 8.086,8 lei, a respins ca neîntemeiată cererea de reactualizare a despăgubirilor şi ca prematur formulată cererea privind plata despăgubirilor într-o singură tranşă şi cu prioritate.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Actele administrative contestate în cauză sunt nelegale, întrucât pârâta în mod greşit a procedat la raportarea sumei de bani cuvenită reclamanţilor drept despăgubire pentru cota lor de moştenire de 3/8 la jumătate din valoarea imobilului (teren şi construcţie) situat în Piteşti, şi în limita a 500.000 lei.
Curtea a arătat că nu există niciun document ori dispoziţie legală în baza căreia pârâta să decidă că, de vreme ce imobilul expropriat a fost de 1.000 mp teren şi 26,40 mp clădire, valoarea de 521.564,83 lei - stabilită prin Decizia nr. 4222 din 4 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, trebuie raportată la întregul imobil expropriat.
Dimpotrivă, Decizia nr. 4222 din 4 decembrie 2008 a acordat reclamanţilor şi numitei B.L. suma de 521.564,83 lei pentru imobilul indicat în dispoziţia Primarului Municipiului Piteşti nr. 6958/2006, astfel cum a fost modificată, act care se referă la 500 mp teren şi 13,20 mp clădire.
Prima instanţă a concluzionat în sensul că pârâta trebuie să plătească reclamanţilor cota lor de câte 3/8 din suma maximă ce poate fi plătită în numerar, respectiv din 500.000 lei (adică câte 187.500 lei), urmând ca pentru diferenţa de 21.564,83 lei şi potrivit cotei lor de 3/8 să le atribuie acţiuni la Fondul Proprietatea (adică câte 8.086,8 lei).
Curtea de apel a apreciat că este neîntemeiată cererea de reactualizare a despăgubirilor cu indicele de inflaţie, deoarece acesta poate avea loc doar în situaţia existenţei unor titluri de plată valabile.
În plus, instanţa de fond a considerat că cererea reclamanţilor privind plata sumelor de bani într-o singură tranşă şi cu prioritate este prematură, întrucât pârâta nu a emis titluri de plată valabile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care a solicitat modificarea sa în parte, în sensul menţinerii titlurilor de plată şi de conversie contestate.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ., Titlului VII din Legea nr. 247/2005, HG nr. 361/2005, actualizată, OG nr. 81/2007 şi HG nr. 128/2008, recurenta a susţinut că cele patru acte administrative contestate în cauză au fost legal emise.
Recurenta a precizat faptul că prima instanţă a calculat în mod greşit cota de 3/8 din cuantumul de 500.000 lei şi nu din suma de 250.000 lei, întrucât nu a ţinut seama de împrejurarea că intimaţii erau îndreptăţiţi la 500 mp teren şi 13,20 mp clădire, respectiv cota de ˝ din imobil.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, în urma soluţionării notificării nr. 15179/2001, Primarul Municipiului Piteşti a emis dispoziţia nr. 6958 din 3 noiembrie 2006 (modificată prin dispoziţia nr. 2223 din 11 aprilie 2008) prin care a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul, situat în Piteşti, compus din 500 mp teren şi 13,20 mp clădire (a se vedea fila 33 dosar fond).
Prin Decizia nr. 4222 din 4 decembrie 2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a acordat intimaţilor şi numitei B.L. suma de 521.564,83 lei noi pentru imobilul indicat în dispoziţia Primarului Municipiului Piteşti anterior nominalizată, sumă rezultă în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 625,17 lei noi, respectiv 1.125 ROL, încasate în anul 1981, actualizate, valoare stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul intern nr. 29288/CC/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 1725 din 2 martie 2009 (fila 34 dosar fond), Judecătoria Piteşti a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctului B.M. - cu moştenitori B.P. şi B.M. (fii, cu cote de 3/8 fiecare) şi B.L. (soţie supravieţuitoare, cu cotă de Ľ), a constatat că masa succesorală suplimentară se compune din suma de 521.564,83 lei noi - individualizată în Decizia nr. 4222 din 4 decembrie 2008, reprezentând contravaloarea terenului de 500 mp şi a construcţiei de 13,20 mp, situate în Piteşti, a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor şi a atribuit în deplină proprietate intimaţilor B.P. şi B.M. câte 195.586,8 lei, iar soţiei supravieţuitoare suma de 130.391,2 lei.
În mod nelegal, recurenta a emis titlurile de plată nr. 12 şi nr. 13 din data de 7 mai 2009 pentru câte 93.750 lei, iar pentru diferenţa de câte 101.836,81 lei a emis titlurile de conversie nr. 579 şi nr. 580 din aceeaşi dată, apreciind că suma de 521.564,83 lei, stabilită prin Decizia nr. 4222 din 4 decembrie 2008, trebuie raportată la întregul imobil expropriat, adică la 1.000 mp teren şi 26,40 mp construcţie.
În raport de cele anterior reţinute şi de prevederile art. 3 lit. h) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, rezultă că recurenta trebuie să plătească intimaţilor (conform cotei succesorale a acestora de 3/8) suma maximă ce poate fi achitată în numerar, respectiv din 500.000 lei (adică câte 187.500 lei), urmând ca pentru diferenţa de 21.564,83 lei să le atribuie acţiuni la Fondul Proprietatea (adică corespunzător sumei de câte 8.086,8 lei).
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 160/F-C din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1436/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1449/2010. Contencios → |
---|