ICCJ. Decizia nr. 1492/2010. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1492/2010
Dosar nr. 339/59/2009
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 163 din 25 mai 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S.C.S., în contradictoriu cu pârâta A.D.S., şi a obligat-o pe aceasta din urmă să încheie cu reclamanta actul adiţional la contractul din 12 august 1982, conform art. 69 alin. (1) din OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a încheiat cu C.N.A.F.P. contractul de asociere în participaţiune din 12 august 1982, completat prin actul adiţional din 26 iulie 2006, ca efect al Legii nr. 192/2001 privind pescuitul şi acvacultura.
Prin OUG nr. 23/2008, contractul se modifică, drepturile şi obligaţiile C.N.A.F.P. fiind preluate prin subrogare legală de către A.D.S., aceasta fiind totodată obligată să încheie un act adiţional prin care să se dea concretizarea noii relaţii contractuale.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, prin actul adiţional sus-menţionat, a fost încredinţată reclamantei delegarea gestiunii durabile a resursei acvatice vii aflate în bazinele piscicole naturale din aria judeţului Caraş-Severin.
Conform pct. 5.4 lit. d) din actul adiţional, termenul de valabilitate al contractului se extinde tacit pe perioadă nedeterminată, dacă niciuna dintre părţi nu comunică celeilalte, fundamentat, intenţia de încetare sau dacă nu a intervenit vreuna din celelalte clauze prevăzute pentru încetarea lui.
Dispoziţiile OUG nr. 23/2008, arată instanţa de fond, nu prevăd o încetare a contractelor încheiate anterior şi nici nu se constată existenţa, în speţă, a unei situaţii de încetare a contractului dintre cele prevăzute în contract.
Reţine instanţa de fond că Legea nr. 192/2001 a fost abrogată prin OUG nr. 23/2008, care prevede, la art. 69, că la data intrării în vigoare a ordonanţei, A.D.S. se subrogă C.N.A.F.P. în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens.
Aceste dispoziţii, apreciază prima instanţă, sunt incidente în cauză şi prevăd obligaţia pârâtei A.D.S. la încheierea actului adiţional cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi administrare amenajări piscicole sau cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte, situaţie în care se regăseşte şi reclamanta, care are un contract anterior încheiat în acest sens cu C.N.A.F.P.
Prin urmare, concluzionează instanţa de fond, obligaţia pârâtei de a încheia actul adiţional izvorăşte din lege, iar reclamanta are un drept de a încheia actul adiţional cu pârâta, întemeiat pe contractul încheiat anterior cu C.N.A.F.P., refuzul pârâtei de a încheia acest act adiţional fiind unul nejustificat.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta.
În motivarea cererii de recurs, pârâta A.D.S. a arătat că prin sentinţa atacată s-au încălcat o serie de dispoziţii legale imperative, iar hotărârea este pronunţată cu încălcarea normelor legale (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
În conformitate cu art. 5 lit. b) din Legea nr. 268/2001, care reglementează atribuţiile recurentei, A.D.S., gestionează şi exploatează eficient patrimoniul de stat al cărui proprietar mandat este.
Arată recurenta că A.D.S. a procedat corect înştiinţând A.J.V.P.S.C.S. privind încetarea de drept a contractului din 12 august 1982 de la data de 10 martie 2008 şi a comunicat şi cadrul legal ce reglementează în prezent activitatea de pescuit recreativ/sportiv şi potrivit căruia se nominalizează în mod expres ca şi administrator al resursei acvatice şi existente în apele maritime şi continentale ca fiind A.N.P.A.
De asemenea, se arată că s-a abrogat Ordinul M.A.D.R. nr. 331/2008 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ sportiv în bazinele piscicole naturale, A.N.P.A. deţine situaţia permiselor de pescuit, eliberate de aceasta, pentru asociaţiile de pescari, care demonstrează că asociaţiile respectă legislaţia în vigoare, privind practicarea pescuitului recreativ sportiv.
- De asemenea a arătat recurenta că potrivit art. 1 din actul adiţional din 4 decembrie 2003 la contract, se hotărăşte de comun acord şi în mod expres al părţilor, prelungirea termenului de valabilitate al contractului din 12 august 1982 până la data de 31 decembrie 2007.
Pct. 5.4. lit. d) din art. 5 modificat din actul adiţional din 26 iulie 2006 arată că termenul de valabilitate al contractului se extinde tacit pe o perioadă nedeterminată dacă nici una din părţi nu comunică celeilalte fundamentat intenţia de încetare sau dacă nu a intervenit nici una din celelalte clauze prevăzute pentru încetarea lui.
Arată în acest sens, recurenta că prin notificarea din 8 iulie 2008, A.D.S. a comunicat A.J.V.P.S.T., încetarea de drept a contractului din 12 august 1982 de la data de 1 martie 2008, data publicării în M. Of. a OUG nr. 23/2008. Intimata A.J.V.P.S.C.S. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 19 ianuarie 2010 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de recurent a A.N.P.A., alături de A.D.S., având în vedere prevederile art. I pct. 18 din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu pct. 5.4 lit. d) din art. 5 din actul adiţional din 26 iulie 2006, la contractul din 12 august 1982, termenul de valabilitate al contractului se extinde tacit pe o perioadă determinată dacă nici una din părţi nu comunică celeilalte părţi fundamentat intenţia de încetare sau dacă nu a intervenit nici una din celelalte clauze prevăzute pentru încetarea lui.
Ori dacă după aplicarea OUG nr. 23/2008 şi respectiv după subrogarea A.D.S. în drepturile şi obligaţiile C.N.A.F.P., A.D.S. a comunicat către A.J.V.P.S. intenţia sa de a înceta contractul, acest lucru este perfect valabil conform actului adiţional din 26 iulie 2006 şi în concordanţă cu art. 69 din OUG nr. 23/2008.
Raţionamentul instanţei de fond este eronat atunci când constată că dispoziţiile OUG nr. 23/2008 nu prevăd o încetare a contractelor încheiate anterior şi nici nu se constată de către instanţă existenţa unei situaţii de încetare a contractului dintre cele prevăzute în contract.
Înalta Curte apreciază că în dispoziţiile OUG nr. 23 /2008 nu se prevede nici obligaţia A.D.S. de a încheia actul adiţional cu agenţii contractanţi. Subrogarea A.D.S. este prevăzută ca fiind în drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de C.N.A.F.P., iar aceasta din urmă a semnat şi actul adiţional din 26 iulie 2006 privind termenul de valabilitate al contractului.
În contextul celor arătate mai sus, se reţine că notificarea A.D.S. nr. 28351 comunicată către A.J.V.P.S. la data de 8 iulie 2008 constituie dreptul acesteia, intenţia acestei părţi contractante (prin subrogare şi conform art. 69 alin. (1) din OUG nr. 23/2008 de încetare a contractului, aşa cum s-a stipulat prin actul adiţional din 26 iulie 2006 (art. 5 pct. 5.4.lit d)) (dosar fond).
De menţionat că instanţa fondului nu face nici o analiză a acestei notificări şi consecinţelor acesteia prin raportare la dispoziţiile legale menţionate:
De asemenea constată Înalta Curte că prin raportare la dispoziţiile OUG nr. 23/2008 responsabilitatea şi implementarea politicii referitoare la consemnarea şi administrarea resurselor acvatice şi existente în apele maritime şi continentale, revine autorităţii publice care răspunde de pescuit şi acvacultură, prin A.N.P.A. (art. 3 din OUG nr. 23/2008).
Rezultă deci că administratorul resursei acvatice şi existente în apele maritime şi continentale este A.N.P.A.
La fel, practicarea pescuitului – recreativ/sportiv se exercită în baza permisului de pescuit recreativ/sportiv nominal care se eliberează de către A.N.P.A. în conformitate cu Ordinul M.A.D.R. nr. 331 din 24 mai 2008.
Având în vedere că obiectul contractului din 12 august 1982 este „exploatarea durabilă prin pescuit recreativ a resurselor acvatice şi existente în bălţile şi lacurile naturale, colinare şi de şes din judeţul Caraş Severin", iar acest obiect nu se găseşte între atribuţiile legale ale A.D.S., conform Legii nr. 268/2001, în mod întemeiat aceasta şi-a manifestat prin notificarea din 8 iulie 2008, în mod neîndoielnic şi argumentat intenţia de încetare a contractului.
Concluzionând Înalta Curte, apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că va admite recursul, va modifica în tot sentinţa recurată în sensul că pe fond va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.D.S., împotriva sentinţei nr. 163 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în tot, sentinţa atacată, în sensul că respinge, în fond, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S.C.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1439/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1501/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
