ICCJ. Decizia nr. 1409/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1409/2010
Dosar nr. 7266/2/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii C.S.M., H.D., M.L., G.D., B.A. şi N.Ş. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul Şef al D.N.A., suspendarea executării deciziei nr. 207 din 07 iulie 2009.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că, prin actul atacat s-a dispus suspendarea deciziei nr. 84 din 09 martie 2009 prin care se acordase sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând prevederile OUG nr. 75/2008. A fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor C.S.M., H.D. şi M.L., întrucât aceştia au calitatea de procurori.
Prin sentinţa civilă nr. 3341 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor C.S.M., H.D. şi M.L. A admis cererea formulată de reclamanţii B.A. şi N.Ş., în contradictoriu cu pârâtul Procurorul Şef al D.N.A. şi a suspendat Decizia nr. 207 din 07 iulie 2009, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în ceea ce îi priveşte pe primii trei reclamanţi, aceştia au calitatea de procurori, iar actul atacat nu se referă la această categorie profesională ci la salarizarea personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex din cadrul D.N.A.
Referitor la cererea de suspendare Curtea de Apel Bucureşti a constatat că pentru suspendarea executării actului administrativ trebuie îndeplinite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi anume cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente. A mai reţinut prima instanţă că o astfel de cerere de suspendare poate fi formulată de orice persoană vătămată prin actul administrativ, iar suspendarea se dispune în raport de un element obiectiv (cazul bine justificat) şi de un element subiectiv (paguba iminentă).
În speţă, s-a constatat că ambele condiţii necesare pentru suspendarea actului atacat sunt îndeplinite.
S-a reţinut că în motivarea actului, a cărui suspendare se solicită, s-au invocat dispoziţiile OUG nr. 71/2009, însă dispoziţiile acestei ordonanţe nu pot fi interpretate în sensul că s-ar referi la suspendarea plăţii unor drepturi viitoare, ci, prin această ordonanţă s-a reglementat procedura de plată a unor drepturi restante, stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, neconţinând nici o prevedere cu privire la modul de efectuare a plăţilor curente, această situaţie putând fi considerată un caz bine justificat, în accepţiunea Legii nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte paguba iminentă s-a apreciat că actul atacat are consecinţe patrimoniale negative asupra reclamanţilor, producându-le lună de lună o diminuare a drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii C.S.M., H.D., M.L., G.D. şi pârâta D.N.A. prin Procurorul Şef al D.N.A.
Prin cererea de recurs recurenta G.D. susţine nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei recurate arătând că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii sale privind suspendarea executării deciziei nr. 207/2009.
Recurenţii C.S.M., H.D., M.L., aduc critici sentinţei recurate în ceea ce priveşte greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active. Se arată că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a respins acţiunea întrucât, deşi nu au indicat în cuprinsul acţiunii şi Ordinului nr. 206/2009, corespunzător deciziei procurorului şef ce privea salarizarea procurorilor din cadrul D.N.A., era evident din cuprinsul acţiunii că se solicita inclusiv suspendarea acestui ordin, manifestarea de voinţă fiind fără echivoc în acest sens.
În cererea de recurs se aduc argumente în ceea ce priveşte suspendarea executării atât a deciziei nr. 207/2009 cât şi a Ordinului nr. 206/2009, arătându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenţa cazului bine justificat şi iminenta producerii unei pagube.
Recurenta D.N.A., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., aduce, în esenţă, critici sentinţei recurate în sensul că în mod greşit s-a apreciat în lipsa unor dovezi concrete că există împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului. De asemenea, în opinia acestei recurente în mod greşit au fost interpretate dispoziţiile OUG nr. 71/2009 care a prevăzut suspendarea plăţii drepturilor restante. În baza acestui act normativ a fost emisă Decizia nr. 207 din 7 iulie 2009 prin care s-a dispus ca, începând cu 1 iunie 2009, să se suspende aplicarea deciziei nr. 84 din 9 martie 2009 a Procurorului Şef al D.N.A. prin care s-a acordat sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex acestuia din cadrul D.N.A.
Se conchide arătându-se că Ordinul nr. 206 din 7 iulie 2009 şi Decizia nr. 207 din 7 iulie 2009 prin care s-a dispus ca începând cu 1 iunie să se suspende aplicarea Ordinului nr. 83 din 9 martie 2009 şi a deciziei nr. 84 din 9 martie 2009 de acordare a sporului de 50% menţionat au fost emise în deplină legalitate, avându-se în vedere OUG nr. 71/2009, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursurile în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi de prevederile art. 3041 din C. proc. civ. apreciază că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente ce urmează a fi expuse.
Critica care vizează nesoluţionarea acţiunii în ceea ce o priveşte pe reclamanta G.D. este fondată întrucât, aşa cum se constată din dispozitivul sentinţei recurate, instanţa de fond nu s-a pronunţat şi asupra cererii de suspendare formulată de această recurentă-reclamantă care figurează ca parte reclamantă în cererea de chemare în judecată, fapt care conduce la nelegalitatea hotărârii pronunţate.
Critica referitoare la greşita soluţionare a excepţiei privind calitatea procesuală activă a unor reclamanţi este fondată.
Este adevărat că recurenţii-reclamanţi C.S.M., H.D., M.L. nu au indicat expres Ordinul nr. 206/2009 emis de Procurorul Şef al D.N.A. prin care începând cu 1 iunie 2009 s-a dispus suspendarea acordării sporului de 50% procurorilor din cadrul D.N.A., însă din cuprinsul acţiunii este evidentă manifestarea de voinţă a acestor reclamanţi în sensul suspendării acestui ordin, cu atât mai mult cu cât plângerea prealabilă, adresată de aceştia D.N.A. şi înregistrată la nr. 1022 din 21 august 2009, viza Ordinul nr. 206 din 7 iulie 2009. De asemenea, în cererea de recurs recurenta-pârâtă a făcut aprecieri şi cu privire la Ordinul nr. 206/2009, fapt ce conduce la concluzia că s-a înţeles că obiectul cererii de suspendare viza şi acest ordin.
Mai mult, excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurenţilor invocată de recurenta D.N.A. prin întâmpinare nu a fost adusă la cunoştinţa reclamanţilor şi nici nu a fost pusă în discuţia acestora pentru a-şi exercita dreptul la apărare în raport de aceasta.
În acest context instanţa de fond, în raport cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., avea îndatorirea să stăruie, pentru stabilirea cadrului procesual corect şi complet, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 313 din C. proc. civ. instanţa de recurs, în interesul bunei administrări a justiţiei va admite recursurile formulate, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii C.S.M., H.D., M.L., G.D. şi pârâtul Procurorul Şef al D.N.A., împotriva sentinţei civile nr. 3341 din 20 octombrie 2009 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1410/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1408/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
