ICCJ. Decizia nr. 1411/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1411/2010
Dosar nr. 856/35/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.A. pieţe, agrement şi salubritate Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Bihor – A.I.F., suspendarea executării deciziei de impunere nr. 450 din 27 mai 2009, emisă de pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei formulate împotriva deciziei.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere a cărei suspendare a executării se solicită, D.G.F.P. a considerat că au fost greşit calculate baza de impunere şi contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator, precum şi baza de impunere şi contribuţia individuală de asigurări sociale.
S-a mai arătat că suma contestată este de 1.202.719 RON din care 565.501 RON reprezintă majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere, iar activitatea a desfăşurat-o în baza contractului de delegare a gestiunii aprobat prin hotărârea Consiliului Local Oradea din 30 noiembrie 2006 şi că în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţi desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep redevenţe, taxe sau alte plăţi.
S-a mai învederat că reclamanta şi-a achitat toate datoriile fiscale, Raportul de inspecţie fiscală şi toate documentele generate de acesta, inclusiv Decizia de impunere fiind netemeinice şi nelegale, formulând contestaţie împotriva acestora.
În final, a arătat că orice măsură de executare silită ar crea o situaţie critică pentru reclamantă, care ar afecta-o fundamental, în condiţiile în care aceste măsuri ar paraliza întreaga activitate a regiei.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată.
3. Apărările formulate de pârâta D.G.F.P. Bihor – A.I.F.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, cu motivarea că nu s-a dovedit de către reclamantă îndeplinirea condiţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă ce urmează a fi prevenită.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 186/CA - P.I. din 16 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta R.A. pieţe, agrement şi salubritate Oradea şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 450 din 27 mai 2009 emisă de pârâta D.G.F.P. Bihor – A.I.F. şi a măsurilor dispuse prin aceasta, până la pronunţarea instanţei de fond.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanţe.
5.1. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că cele două condiţii necesare pentru a se pronunţa suspendarea executării actului administrativ - fiscal, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sunt îndeplinite.
5.2. S-a constatat astfel că cerinţa cazului bine justificat implică existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul, potrivit căruia, actul administrativ este executoriu din oficiu, iar paguba iminentă constă, potrivit art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 într-un prejudiciu material, viitor, dar previzibil sau, după caz, în perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
5.3. În acest context a considerat prima instanţă că, în condiţiile în care reclamanta contestă Decizia de impunere, invocând încălcarea prevederilor art. 127 alin. (4) din Cod Fiscal, în conformitate cu care instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, acest lucru implică existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat, iar, pe de altă parte, având în vedere valoarea obligaţiilor de plată stabilite în sarcina reclamantei, prejudiciul suferit de aceasta prin executarea silită ar avea drept rezultat imposibilitatea desfăşurării în continuare a activităţii regiei.
6. Recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Bihor – A.I.F.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta consideră că reclamanta nu a dovedit cu acte în nici un fel îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
7. Apărările formulate de intimata-pârâtă R.A. pieţe, agrement şi salubritate.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.
Sunt îndeplinite prevederile art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ-fiscal contestat are ca scop prevenirea paralizării activităţii regiei, deci prevenirea unei pagube iminente, conform înscrisurilor depuse la dosar.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este fondat.
2. Din perspectiva prevederilor art. 3041 C. proc. civ., se va constată că cele două condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a actului administrativ fiscal contestat, nu sunt îndeplinite cumulativ.
3. Condiţia cazului bine justificat nu este îndeplinită numai prin luarea în considerare a motivelor invocate de contestatoare prin cererea adresată instanţei, respectiv prin invocarea încălcării prevederilor art. 127 alin. (4) din Cod Fiscal, în conformitate cu care instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep redevenţe, taxe sau alte plăţi.
4. Instanţele judecătoreşti au posibilitatea suspendării executării actului administrativ-fiscal numai în cazuri de excepţie temeinic motivate.
Motivarea suspendării actului fiscal din perspectiva condiţiei „cazului bine justificat” s-a întemeiat pe aspecte de ordin general ce nu conduc la îndeplinirea acesteia.
5. La rândul său, condiţia „prevenirii unei pagube iminente” nu poate fi dovedită prin cuantumul obligaţiilor stabilite în sarcina reclamantei şi prin prejudiciul creat ca urmare a executării silite.
Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită.
Simpla executare a actului fiscal contestat nu produce prin ea însăşi o pagubă.
Din înscrisurile depuse la dosar, intimata-reclamantă nu a dovedit această împrejurare, de unde rezultă că prevederile art. 14 sus-menţionat nu sunt îndeplinite.
6. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul formulat va fi admis, sentinţa recurată va fi casată cu consecinţa respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 450 din 27 mai 2009 ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bihor – A.I.F., împotriva sentinţei nr. 186/CA - P.I. din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta R.A. pieţe, agrement şi salubritate, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1380/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 1410/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
