ICCJ. Decizia nr. 1410/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1410/2010
Dosar nr.1306/33/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 899 din 17 februarie 2009 a Judecătoriei Turda a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul C.S.C. în contradictoriu cu P.C. Turda împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 29 octombrie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că petentul nu a administrat probe care să răstoarne prezumţia de temeinicie a procesului-verbal şi nici din alte elemente nu a rezultat o altă situaţie de fapt sau cel puţin un dubiu privitor la aceasta, apreciind că situaţia de fapt cuprinsă în procesul-verbal contestat corespunde adevărului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Prin completarea la motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant a invocat excepţia de nelegalitate a H.C.L. nr. 212/2005 modificată prin H.C.L. nr. 150/2006 şi excepţia de nelegalitate a contractului de concesionare a transportului public local de călători nr. 10073/2004 prelungit prin H.C.L. nr. 199/2005.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 26 iunie 2009 a Tribunalului Cluj a fost sesizată Curtea de Apel Cluj cu soluţionarea excepţiilor de nelegalitate invocate în cauză, instanţa de recurs dispunând suspendarea soluţionării cauzei pe perioada soluţionării excepţiilor de nelegalitate.
Prin sentinţa nr. 440 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj a fost declinată competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea Tribunalului Cluj.
Instanţa de contencios administrativ, sesizată cu soluţionarea excepţiilor de nelegalitate invocate în cauză, a reţinut că recurentul-reclamant a invocat excepţia de nelegalitate a unor acte administrative emise de autorităţi publice de interes local iar competenţa de soluţionare a acestei cauze aparţine tribunalului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, fără a motiva recursul la declinarea de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, a constatat că recurentul nu a respectat dispoziţiile art. 303 din C. proc. civ., situaţie în care va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 306 din C. proc. civ. şi va constata nulitatea recursului declarat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar dispoziţiile art. 158 alin. (3) din C.proc. civ. prevăd faptul că dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3021 din C. proc. civ., a constatat că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat.
În aceste condiţii, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.
Văzând dispoziţiile art. 3021 şi art. 303 din C. proc. civ. raportate la art. 158 alin. (3), art. 101 şi art. 102 din C. proc. civ., care prevăd termenul de 5 zile de la pronunţare pentru depunerea motivelor de recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că recurentul nu a respectat dispoziţiile procedurale prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Întrucât recurentul nu a respectat dispoziţiile mai sus arătate, Înalta Curte văzând dispoziţiile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancţiunea procedurală arătată de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului formulat de C.S.C. împotriva sentinţei nr. 440 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1411/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1409/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
